29 august 2018, 15:15 History 10684

Constantin Stere despre situaţia politică a Basarabiei în cadrul României regale

În Basarabia au avut loc mai multe „acte de jaf cu mîna armată, asasinate şi alte crime săvîrşite de diferiţi reprezentanţi ai autorităţilor... Fapt grozav în toată puterea cuvîntului este regimul însuşi căruia este supusă Basarabia. Trei milioane de suflete trăiesc în afara legii şi sunt, în mod normal, la discreţia oricărui agent administrativ de la cel mai de sus pînă la cel mai de jos. Toate garanţiile unei vieţi cetăţeneşti organizate şi ocrotite de legi lipsesc. Un stat modern nu se poate înţelege fără acest minimum de garanţii. Basarabia nu cunoaşte nici una.

Orice basarabean poate fi oricînd arestat de orice agent al forţei publice (în special originar din România de peste Prut), ţinut la închisoare după plac... Libertatea presei? Nicăieri cenzura nu serveşte mai mult pentru a acoperi „netrebniciile" administraţiei ca în Basarabia. Justiţia independentă şi imparţială? S-a pierdut pînă şi noţiunea de justiţie. Un om poate fi condamnat şi executat cu procedura cea mai sumară de către „tribunale" improvizate, necunoscute de nici un text de lege în condiţii pe care popoarele civilizate nici pe timp de război nu le-ar putea tolera.

Şi cînd lipsesc garanţiile legale de libertatea individuală, libertatea presei, justiţia independentă şi imparţială... ne putem mira că în Basarabia viaţa, onoarea şi averea cetăţenilor sînt la discreţia celui dintîi ajutor de subprefect, jandarm rural sau chiar a oricărui caporal-şef de echipă? Grozăviile izolate care pătrund în presă sînt un produs fatal al acestui regim. Toate „anchetele" şi „sancţiunile" nu pot da nici un rezultat şi n-au nici o însemnătate, cîtă vreme rămîne în picioare oroarea sistemului însuşi, pe care nici negrii din coloniile africane nu-l pot invidia... Dar unde ar putea fugi negrii din Basarabia de urgia unei administraţii, care zice că i-a mîntuit de jugul rusesc?

Mulţi ne vor spune că regimul excepţional din Basarabia e necesar pentru a stîrpi „banditismul" şi „bolşevismul". E o concepţie naivă... Niciodată nu se poate stîrpi banditismul, dacă administraţia nu se bucură de simpatia şi sprijinul populaţiei. Dar populaţia din Basarabia din toate straturile sociale vede un duşman în orice reprezentant al autorităţii. Şi cine omeneşte ar avea drept să-i aducă vreo învinuire pentru aceasta? Mai mult. Actele de banditism şi „bolşevism" chiar cînd nu sînt de-a dreptul inventate, pentru a justifica menţinerea regimului excepţional, sînt de cele mai multe ori un produs al acestui regim. Un om torturat, jefuit, a cărui cinste familiară a fost grozav atinsă, în neputinţa de a găsi nicăieri dreptate, în urma unui act de desperare adesea nu mai are altă ieşire, decît calea tradiţională a haiduciei, calea pădurii. Dar Basarabia nefiind în Africa, pentru a putea trăi, el iese din cadrul vieţii normale, sîntem în faţa unui „bandit" sau „bolşevic" în toată regula...

Ce orbire ne-a adus la infernul de astăzi din Basarabia? Cine avea interesul să semene în suflete deznădejdea şi ura împotriva regimului românesc? Şi unde ne va duce acest sistem de ocîrmuire?" (Stere C. Singur împotriva tuturor. Chişinău, 1997, P. 302-304).