07 february 2024, 11:30 History 142302

Sabia lui Ștefan cel Mare – o relicvă istorică (Foto)

În primul rînd, ţinem să precizăm că, atît pînă la Ştefan cel Mare, cît şi după el, domnii,   boierii şi alţi înalţi demnitari ai Ţării Moldovei purtau ca armă personală nu o sabie, ci o spadă. În legătură cu aceasta, trebuie să arătăm că, deşi ambele arme erau confecţionate din oţel, între sabie şi spadă sînt deosebiri esenţiale.

 Dacă sabia avea lamă îngustă, de regulă cu un singur tăiş, ca formă era dreaptă sau încovoiată şi se ţinea cu o singură mînă, apoi spada avea lamă lată şi dreaptă, cu două  tăişuri şi era ţinută cu două mîini, fiind mai grea. 

Ba mai mult, spada domnului ţării era în grija unui înalt dregător al curţii – marele spătar, care treptat a preluat şi înalte funcţii judecătoreşti şi administrative

Ştefan cel Mare a comandat meşterilor armurieri din Genova (Italia)  o spadă. Faptul că Ştefan cel Mare nu s-a mulţumit să comande spada la meşterii din Braşov sau Lvov, unde erau confecţionate de cele mai multe ori asemenea arme pentru demnitarii moldoveni, arată că domnul Moldovei dorea să aibă o spadă de o calitate deosebită, pe care o puteau asigura numai cei mai vestiţi meşteri armurieri din Italia.

După cîte se pare, nu este vorba în cazul dat de o armă cu care voievodul chiar mergea în lupte, ci mai curînd era unul din simbolurile puterii lui Ştefan, alături de coroana domnească, sceptrul domnesc şi buzduganul personal.

Spada lui Ştefan cel Mare a fost identificată sau descoperită  în vechiul Muzeu Eski Serai de la Istanbul şi a fost descrisă cu destule amănunte de către istorici încă în perioada interbelică din secolul trecut, atribuind-o lui Ştefan cel Mare, ca mai tîrziu relicva să fie inclusă în „Repertoriul monumentelor şi obiectelor de artă din timpul lui Ştefan cel Mare”.

Astăzi, spada voievodului moldovean face parte din colecţia Muzeului Top Kapi Sarayi din Istanbul. În mediile ştiinţifice din Turcia se crede că spada în cauză a fost dăruită sultanului otoman de Petru Rareş în cea de a doua domnie (1541-1546).