string(7) "library" string(8) "document"
1300
1475
1307
1574
1775
1391
1310
1465
1822
514
1832
80
1457

Psaltirea in versuri

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44

PSALMUL 134

Lăudaț a Domnului svânt nume* , Șerbii lui Dumnezău toț din lume, Carii dvoriț în casă la Domnul, În curțâle lui svinte, tot omul. Lăudaț pre Domnul cu dulceață, Numele să-i cântaț, că-i de viață, C-au ales pre Iacov Domnul șie, Pre Izrail să-i fie moșie. Ș-am cunoscut pre Domnul că-i mare, Domnul nostru-n toț domnii mai tare. Toate ce vru Domnul a le face, Pre pământ și-n cer, le-au fapt cu pace, În mări și pre la toată genunea, De ș-au ivit Dumnezău minunea. Suind núori de preste hotară, În ploi fece fulgere cu pară, Dintr-a sale cămări scoțând vântul, De-i fece porunca și cuvântul. Și ucisă pârga-n tot Eghiptul, Din dobitoc, din om, din tot viptul. Trimisu-ț-au în tine, Eghipte, Semne, minuni, de vei țânea minte,

  • 5 perechi.

Preste Faraon și cu tot sfatul,

De l-au certat și l-au usturatu-l. Bătu Domnul multe limbi păgâne

Și-mpăraț ucisă pentru tine, Pre-mpăratul Sion Amoreanul

Și pre Og din Vasan, cu tot neamul. Și toate crăiile bătrâne

A lui Hanaan, ce-s limbi păgâne. Și dede pământul lor moșie

Lui Izrail în veci să și-l țâie. Doamne, numele tău să vestește

În rod de rod de să pomenește. Că pre dereptate ț-giudeci țara,

De-i rădici ponoslul și ocara. Și șerbilor tăi cu mângâiere

Le-asculț ruga la greu de durere. Idolii păgânilor, ce-nchină

Aur ș-argint, sunt făcuț de mână. Gură au și nu pot să grăiască,

Cu ochi sunt și nu pot să zărească, Urechi au și nu pot să auză,

Nice abur nu le este-n buză. Tocma să le fie cine-i face

Și-ș cearcă de la dânș dar și pace. Casa lui Izráil, zâce-ț tare

Lui Dumnezău bună cuvântare. Casa lui Aron să mulțămască

Și pre Domnul să blagoslovască. Și din casa lui Lévii tot omul

Să binecuvinteze pre Domnul. Și carii aveț de Domnul teamă,

Blagosloviț Domnul fără samă. Blagoslovit să fii, Doamne svinte, Din Sion ce petreci de mainte, Unde ț-ai făcutu-ț lăcuință În Ierusalim de stă-n credință.

PSALMUL 135

Mărturisiț pre Domnul*,

Că-i bun cătră tot omul,

Și mila lui trăiește

Pre veci de să lățește.

Vă mărturisiț tare

Lui Dumnezău ce-i mare

Și-i spuneț dereptatea

Pre veci în toată partea.

Celúia ce domnește

Preste domni, de-i sporește,

Mila lui cea nălțată

Pre veci îi măsurată.

Ce-au făcut minuni mare,

Daț veste de dâns tare,

Că i-i mila vestită,

Preste veci socotită.

  • 7.

Ce-au fapt ceriul cu gândul

De-ș țâne-ntreg tot rândul,

Cu mila sa cea mare,

35 36 37 38 39 40 41 42 43 44