În tabăra muscălească, găsit-am un moldovan,

Un boier, un om de frunte, judecând după căftan,

Deşi de multă vechime nu mai are nici o faţă,

Iar din ceprazuri sclipeşte ici-colea d-abia vro aţă...

Ţi-l dăruiesc...

(Răzvan se închină, hatmanul şi căpitanii încep a ieşi.)

MINSKI

(întorcându-se iute)

Căpitane! În veci nu m-oi sătura

Toate bunurile lumii cu toptanul a-ţi ura,

Şi văzându-te pe cale la o treaptă şi mai-naltă,

Inima-mi de bucurie saltă, saltă, saltă, saltă...

(Iese. Răzvan încrucişează mâinile pe piept şi rămâne nemişcat pe gânduri. Vidra îl priveşte în tăcere.)

VULPOI

Iată-n sfârşit, căpitane, eşti chiar căpitan acum!

Şi-n pădure, căpitane, fuşi căpitan oarecum,

Astăzi, însă, căpitane, eşti mai cu căpitănie!

RĂZAŞUL

Bată-l norocul să-l bată! hai să facem o beţie!

(Târăşte afară pe Vulpoi, cântând) Frunză verde de castan,

Căpitanu-i căpitan!

Tan! tan! tan!

Tan! tan! tan!

Căpitanu-i căpitan!

Frunză verde de castan!...

RĂZVAN

Iartă-mă, scumpo iubită!... Chiar fericirea ne-apasă,

Când deodată, ca un fulger, pe sărmanul om se lasă!...

Simţ în mine-o greutate... Doresc şi nu pot să crez...

Nu-i cumva vro nălucire? Poate dorm? Poate visez?...

VIDRA

Cum? Atâta veselie? Pentru ce?... Pentr-o nimică?

Căpitan! Ce mare treabă!... Căpitanu-i o furnică!...

Veselească-se Răzaşul şi Vulpoi, făpturi de rând,

Care pentr-un pai sunt gata a se tăvăli cântând!...

Dar tu?... Tu s-o faci, Răzvane?... Căpitanii într-o oaste

Sunt atâţia, că-n mulţime se lovesc coaste la coaste...

Căpitan!... o jucărie!... Căpitan!... e un covrig,

După care colindează bieţii copilaşi pe frig!...