(Se arată Başotă, înconjurat de slujitori.)

DASCĂLUL

Soseşte nenorocitul tocmai când vorbeam de vite.

Se-ntâmplă, zău, câteodată, cimilituri potrivite.

BAŞOTĂ

Oameni buni! Ce staţi aice? Ce veste? Ce v-aţi orpit?

Cu ce scop?... A! o hârtie! Să vedem, ce s-a citit?

TÂRGOVEŢUL I

Va fi o carte domnească...

TÂRGOVEŢUL II

O cazanie...

TÂRGOVEŢUL III

O rugă...

BAŞOTĂ

Slujitori! să fiţi cu pază, ca nici unul să nu fugă...

Parc-aş fi sigur că-i iarăşi vrun cântec neruşinat!

TÂRGOVEŢUL I

N-aş crede!

TÂRGOVEŢUL II

Nu-l mai citeşte!

TÂRGOVEŢUL III

Foarte rău ne-am încurcat...

BAŞOTĂ

(apropiindu-se de placard şi silabisind: "frun... frunză... verde... de negară... de când... dom... dom... domneşte"...)

Cum? Împotriva domniei? Împotriva stăpânirii?

Şi voi toţi sunteţi în gloată părtaşi ai nelegiuirii?

A! V-am prins, litfe spurcate! Vi-i dragă viaţa sau ba?

Să-mi spună dar adevărul pe cine l-oi întreba!

(Apucă de piept pe Târgoveţul I.)

Tu ai o faţă cam proastă: frunte jos, gură căscată,

Semnele cele mai bune de-o inimă nestricată...

Pune dar mâna pe cuget ş-arată-mi, cine l-a scris

Acest cântec ce cutează pe-un vodă să-l ia în râs?

TÂRGOVEŢUL I

Iartă-mă, jupân vătave... măria-ta şi stăpâne...

Eu nu ştiu chiar nimicuţă... dar nu-i aşa, să fiu câine...

Eu am sosit acuşica... Sunt omul cel mai smerit...

Eu nu ştiu carte, jupâne... Nu eu, altul a citit...

(Răzvan, intrând pe nesimţite, se amestecă în gloată.)