Răzvan şi Vidra
(Se arată Başotă, înconjurat de slujitori.)
DASCĂLUL
Soseşte nenorocitul tocmai când vorbeam de vite.
Se-ntâmplă, zău, câteodată, cimilituri potrivite.
BAŞOTĂ
Oameni buni! Ce staţi aice? Ce veste? Ce v-aţi orpit?
Cu ce scop?... A! o hârtie! Să vedem, ce s-a citit?
TÂRGOVEŢUL I
Va fi o carte domnească...
TÂRGOVEŢUL II
O cazanie...
TÂRGOVEŢUL III
O rugă...
BAŞOTĂ
Slujitori! să fiţi cu pază, ca nici unul să nu fugă...
Parc-aş fi sigur că-i iarăşi vrun cântec neruşinat!
TÂRGOVEŢUL I
N-aş crede!
TÂRGOVEŢUL II
Nu-l mai citeşte!
TÂRGOVEŢUL III
Foarte rău ne-am încurcat...
BAŞOTĂ
(apropiindu-se de placard şi silabisind: "frun... frunză... verde... de negară... de când... dom... dom... domneşte"...)
Cum? Împotriva domniei? Împotriva stăpânirii?
Şi voi toţi sunteţi în gloată părtaşi ai nelegiuirii?
A! V-am prins, litfe spurcate! Vi-i dragă viaţa sau ba?
Să-mi spună dar adevărul pe cine l-oi întreba!
(Apucă de piept pe Târgoveţul I.)
Tu ai o faţă cam proastă: frunte jos, gură căscată,
Semnele cele mai bune de-o inimă nestricată...
Pune dar mâna pe cuget ş-arată-mi, cine l-a scris
Acest cântec ce cutează pe-un vodă să-l ia în râs?
TÂRGOVEŢUL I
Iartă-mă, jupân vătave... măria-ta şi stăpâne...
Eu nu ştiu chiar nimicuţă... dar nu-i aşa, să fiu câine...
Eu am sosit acuşica... Sunt omul cel mai smerit...
Eu nu ştiu carte, jupâne... Nu eu, altul a citit...
(Răzvan, intrând pe nesimţite, se amestecă în gloată.)