Răzvan şi Vidra
Totuşi, dragul meu, o lege, un vechi şi sfânt obicei
Te-ar scoate din gura morţii... Eşti însurat, sau holtei!
RĂZVAN
Ba nu-s însurat, jupâne...
BAŞOTĂ
Mare noroc! Eşti ferice!
Ai putea să scapi cu zile... În pravila ţării zice
Cum că de-osândă se iartă pe cine-l ia de bărbat
O copilă, o fecioară, un suflet nevinovat...
Aşa-i obiceiul nostru, datina cea strămoşească.
Acuma rămâne numai vro fată să se găsească...
(Către târgoveţe)
Printre voi nu este oare?
FATA I
Sunt eu.
FATA II
Şi eu.
BAŞOTĂ
Minunat!
Două fete cumsecade? Nu-i aşa? De măritat?
FATA I
Negreşit!
FATA II
Fără-ndoială!
BAŞOTĂ
Prea bine. Spuenţi-mi, dară,
Care dintre voi, de milă, nu va lăsa ca să piară
De-o caznă foarte cumplită acest băiat priceput?
Însuşi eu voi face nunta, după cum am mai făcut.
M-eţi fi ciraci...
FATA I
Iertăciune! Eu una nu vreau, jupâne!...
Un bărbat ţigan! O, Doamne!... Cum se poate!... E ruşine!
FATA II
Şi nici eu!... Ferească Sfântul!... Mai bine foc şi potop!
S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de potropop?
RĂZVAN
Aşa-i? Atunci de ce dară ieşit-aţi voi amândouă,
Răsărind în sus deodată, ca ciupercile când plouă,