Răzvan şi Vidra
Ca să ne cântaţi cu ison că sunteţi de măritat!
FATA I
De ce!... Iată!... Să se ştie!... Fata II Ce ţigan neruşinat!
RĂZVAN
Măi! Le-aţi auzit cu toţii de la mic şi pân'la mare!
Astfel dar, de-acu-nainte, veţi şti bine fiecare,
Spunând-o-n toată Moldova, spre ştiinţa tuturor
că cine sunt dumnealor!
Mirese de porunceală ce-ar vrea bărbaţi să-şi găsească...
Iar dumneaei mai cu seamă, o fată potropopească!
(Toţi râd în hohote.)
SBIEREA
(intrând)
Ce oameni lipsiţi de minte! Să râză chiar de prisos:
Şi fără nici o dobândă, şi fără nici un folos.
RĂZVAN
Ai văzut, jupân vătave, că nu-i nici o fată-n lume
Ca să nu se înfioare când aude de-al meu nume...
Frumoasă-i legea străbună, ce iartă pe-un vinovat
Dacă poate să-l iubească un înger fără păcat;
Frumoasă-i legea străbună care pricepe c-o ceaţă
Se pierde când o răzbate o rază de dimineaţă;
Frumoasă-i legea străbună care crede că nu-i rău
Alesul unei fiinţe curate ca Dumnezeu!...
Frumoasă-i legea străbună... dar dânsa nu-i pentru mine,
Precum într-o florărie nu-i loc unui mărăcine,
Precum într-o sărbătoare nu-i loc unui cerşitor,
Precum în zvonul de râsuri nu-i loc plânsului de dor;
Căci numai cerul primeşte, sub streaşina-i milostivă,
Scai şi floare, catifeaua şi sucmanul dopotrivă!...
Eu ţigan! eu... o, jupâne! Decât vai, decât amar,
Mai dulce-i spânzurătoarea! Nu mai aştepta-n zadar!...
(În acest interval Sbierea, zărind capătul pungii ieşit din cămaşa lui Răzvan, se pipăie cu-ngrijire la chimir.)
BAŞOTĂ
Pentru cea dintâi greşeală, moartea ştreangului e mare...
Slujitori, acum dodată... duceţi-mi-l la-nchisoare.
SBIEREA
(smulgând punga din sânul lui Răzvan)
Sacul meu, jupân vătave! Iată-l, săculeţul meu!