Răzvan şi Vidra
SBIEREA
Cum ce? Vreau sfânta dreptate!... Cum ce? Dă-mi galbănul meu!...
Uitat-ai pravila ţării? obicei? canoane? lege?...
DASCĂLUL
În ce guri încape legea!
SBIEREA
În gura mea, se-nţelege!...
Ascultă, jupân vătave... Nu mă lăsa păgubaş!...
Sau ţiganul să-mi întoarcă acel galbăn... gălbănaş...
Ori de nu, atunci, jupâne, stăpânul să mi-l plătească...
Astfel este obiceiul, pravila moldovenească...
BAŞOTĂ
Al cui eşti tu, măi ţigane? Cine e stăpânul tău?
RĂZVAN
Sunt ţigan iertat, jupâne: ţiganul lui Dumnezeu!
SBIEREA
Iertat? cu atât mai bine! Dup-a legii glăsuire,
Băiatul mi se cuvine în loc de despăgubire,
Aşa-i jupâne vătave!... Pravila zice curat:
Furul să se dea acelui de la care a furat.
Dă-mi-l rob.
RĂZVAN
Eu rob?
SBIEREA
Vezi bine!
BAŞOTĂ
Adecă, oricum să fie,
Vrei, boierule, să-l capeţi jidoveşte în robie.
Ştii c-un ţigan, chiar de laie, se plăteşte orişicând
Peste douăzeci de taleri, pe când ăsta nu-i de rând:
E frumos şi ştie carte...
SBIEREA
Ştie carte?
BAŞOTĂ
Foarte bine.
SBIEREA
Tocmai aşa rob îmi trebui. Este tocmai pentru mine.
Îmi va ţine catastişe, socoteli şi daraveri.
Dă-mi-l după legea ţării...