Totuşi, dragul meu, o lege, un vechi şi sfânt obicei

Te-ar scoate din gura morţii... Eşti însurat, sau holtei!

RĂZVAN

Ba nu-s însurat, jupâne...

BAŞOTĂ

Mare noroc! Eşti ferice!

Ai putea să scapi cu zile... În pravila ţării zice

Cum că de-osândă se iartă pe cine-l ia de bărbat

O copilă, o fecioară, un suflet nevinovat...

Aşa-i obiceiul nostru, datina cea strămoşească.

Acuma rămâne numai vro fată să se găsească...

(Către târgoveţe)

Printre voi nu este oare?

FATA I

Sunt eu.

FATA II

Şi eu.

BAŞOTĂ

Minunat!

Două fete cumsecade? Nu-i aşa? De măritat?

FATA I

Negreşit!

FATA II

Fără-ndoială!

BAŞOTĂ

Prea bine. Spuenţi-mi, dară,

Care dintre voi, de milă, nu va lăsa ca să piară

De-o caznă foarte cumplită acest băiat priceput?

Însuşi eu voi face nunta, după cum am mai făcut.

M-eţi fi ciraci...

FATA I

Iertăciune! Eu una nu vreau, jupâne!...

Un bărbat ţigan! O, Doamne!... Cum se poate!... E ruşine!

FATA II

Şi nici eu!... Ferească Sfântul!... Mai bine foc şi potop!

S-ajung de povestea lumii? Eu, fată de potropop?

RĂZVAN

Aşa-i? Atunci de ce dară ieşit-aţi voi amândouă,

Răsărind în sus deodată, ca ciupercile când plouă,