Răzvan şi Vidra
Ş-apoi tu! tu s-o poţi face? Ar fi un lucru de râs!
Un dăscălaş, o nimică, tu să mă-ntreci chiar pe mine?
Aceasta-i peste putinţă! Aceasta nu se cuvine!...
Deci judecata ţi-e scurtă, fiind foarte-nvederat
Că cine-i foarte obraznic este foarte vinovat.
Tu ai scris cântecul ăsta! Te cunoşti după sprânceană:
Un nas ascuţit de vulpe, o bărbiuţă vicleană,
Ochi mici şi buză subţire... chiar un chip de fariseu!
Vezi că te-am ghicit? Pe mine nu mă-nşeli tu, fătul meu!...
Slujitorilor, luaţi-l! E bun de spânzurătoare!
RÂZVAN
Mai staţi! De ce-i aşa pripă? Turci, tătari sunteţi voi oare
De săriţi dintr-o năvală grabnic a ne spânzura?
Jupân vătav, mână dreaptă! Mă rog nu te supăra!
Să fie oare cu cale, în ţara moldovenească,
A omorî pentru-un cântec o fiinţă omenească?
BAŞOTĂ
Ţigan! Cioară! Faraoane!
RĂZVAN
Fie toate cum vei vrea,
Dar pe bietul om, jupâne, iartă-l, nu-l mai spânzura!
El nu-i faraon, nu-i cioară; e român, îţi este frate...
TÂRGOVEŢII
Are dreptate ţiganul! Ţiganul are dreptate!
BAŞOTĂ
O să-l învăţ eu îndată! Să mă-nfrunte ş-un netot?
Băieţi! Pe-amândoi luaţi-i! Spânzuraţi-i bot la bot!
RĂZVAN
Zău? Ce spui? Aşa-i povestea? De minune! Foarte bine...
Atunci lăsaţi-l pe dascăl şi luaţi-mă pe mine;
El nu-i vinovat, sărmanul; cântecul făcut-am eu;
L-am scris, l-am lipit, şi pace! De nu-i bun, îmi pare rău...
Ce priviţi aşa la mine? Doară nu-s o arătare...
MAI MULŢI
Tu ai scris?
RĂZVAN
Chiar eu, fireşte.
BAŞOTĂ
Lucru vrednic de mirare,