Un ţigan să scrie stihuri, n-aş fi crezut-o... Ce-i drept,

Mutra-i oarecum arată suflet ager şi deştept...

Vrea să zică, ş-acea doină din săptămâna trecută?...

RĂZVAN

Foaie verde magheran,

Logofătul e viclean...

Da, da, jupâne vătave! Tot de mine e făcută...

TOŢI

Bre!

BAŞOTĂ

Ciudat! Să ştie carte o jivină de ţigan!

RĂZVAN

Ba poate că-ntrec, jupâne, pe mulţi boieri din divan...

BAŞOTĂ

Slujitori! lăsaţi pe dascăl, măcar că eu cu arcanul

Pe toţi dascălii i-aş prinde ş-aş spânzura cu toptanul;

Căci ei răzvrătesc norodul, ei învaţă pe cei mulţi

C-ar trebui ca boierii să umble goi şi desculţi;

Şi chiar ăst ţigan n-ar merge astăzi la spânzurătoare

De n-ar fi fost nici un dascăl ca să-l pună la scrisoare...

Cată dar, dascăle, cată! Scăpat-ai cum ai scăpat,

Dar păzeşte-te de dracul, c-o să dai de vrun păcat!...

Acuma tu, faraoane, răspunde-mi doar docamdată,

De ce te-apuci tu d-o treabă poprită şi neiertată?

O faci oare de la tine? sau cineva ţi-o fi spus?

RĂZVAN

Apoi de, jupâne vatave, Stan e jos şi Oprea-i sus!

Dumneata mereu ne spânzuri, ş-astfel trăieşti boiereşte;

Eu fac doine şi doiniţe, ca să-mi petrec ţigăneşte;

Fiecare cu ce poate!... Nu-i dat dreptul orişicui

Să pună-n ştreang omenirea în mijlocul târgului!...

Ş-apoi acest drept, jupâne, dacă mi s-ar da şi mie,

Eu n-aş omorâ nici unul, ca să pot ierta o mie.

BAŞOTĂ

(Surâzând)

Şiret ţigan!... Dar nu-i lesne a scăpa pe-un osândit!

Fapta ce tu ai făcut-o e un lucru de gândit.

A necinsti cârmuirea, a batjocori divanul,

Poate numai doară vodă, sau măria-sa sultanul...