[top]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1722 de oameni, dintre care 45.47% - bărbaţi și 54.53% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 98.84% - moldoveni, 0.81% - ucraineni, 0.12% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.17% - alte etnii. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Dîngeni constituie 1752 de oameni, dintre care 45.49% - bărbaţi și 54.51% - femei. Compoziţia etnică a populaţia comunei este următoarea: 98.86% - moldoveni, 0.80% - ucraineni, 0.11% - ruşi, 0.06% - găgăuzi, 0.17% - alte etnii. În comuna Dîngeni au fost înregistrate 731 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.4 persoane.

[top]Istoria localității

Prima mențiune documentară a satului Dîngeni se regăsește în documentul din 21 septembrie 1529. În 1660 satul Dîngeni, limitrof cu ținuturile Soroca și Hotin, ajunge în proprietatea lui Duca. Recensămîntul din 1772 fixa la Dîngeni, aflat în proprietatea mănăstirii Cetățuia din Iași, 15 gospodării. La 1774 la Dîngeni earu înregistrate 10 gospodării. După anul 1803 localitatea se divizează în două așezări care apar în actele oficiale ca Dîngenii de Sus și Dîngenii de Jos. Recensămîntul din 1858 atestă la Dîngenii de Sus o populație de 168 oameni, iar la Dîngenii de Jos – 585 de oameni. În 1904 la Dîngeni, sat din județul Soroca, aflat între satele Mihălășeni și Lipnic cu o populație de 913 locuitori care aveau în proprietate 283 de vite. Biserica cu hramul Sf.Mihail a fost ridicată din lemn în anul 1810 pe locul altui locaș religios, mai vechi. Țăranii din localitate au fost cei care au înzestrat biserica cu cărți și odoare. Grație rezistenței localnicilor și a preotului Ion Ruban bi