[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului Mașcăuți constituia 4 103 oameni, dintre care 48.69% - fiind bărbaţi și 51.31% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei arată în felul următor: 99.34% - moldoveni, 0.17% - ucraineni, 0.24% - ruşi, 0.05% - bulgari, 0.02% - evrei, 0.17% - alte etnii. În comuna Mașcăuți au fost înregistrate 1 218 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.4 persoane.

[top]Istoria localitații

Prima atestare documentară a satului Mașcăuți datează din anul 1436. Săpăturile arheologice realizate de Smirnov G., Fiodorov G., Melicova A., Postica G. în anii 1947, 1950, şi 1961 au descoperit la o depărtare de circa 3 кm de satul contemporan sub denumirea locală „Poiana ciucului" o vatră veche a satului, cronologic aparţinînd sec. IV-III î.Hr. şi II-I î.Hr. Aşezarea de la Măşcăuţi a fost populată inițial de geţi, iar mai apoi de slavi. Legenda spune că demult, pe cînd năvăleau tătarii şi turcii în ţară, era prin aceste locuri un voinic pe care îl chema Uţă Maşcu. Odată asupra aşezării de sub stîncă - iar satul s-a format din foştii oameni scăpaţi de turci din cetatea Orheiului Vechi, năvăliseră duşmanii. Viteazul Uţă, care stătea de strajă la hotare, s-a bătut cu ei, pînă şi-a pierdut toţi prietenii de arme, căci prea numeros era duşmanul. Atunci voinicul nostru a pus la cale un şiretlic. El s-a îndreptat în goana calului spre Chiclău, care pe atunci era o stîncă şi mai înaltă şi mai prăpăstioasă, cu peretele dinspre Răut abrupt şi drept în jos. Cum venea în goana mare, a sărit drept în prăpastie. Luînd urma lui, unul după altul toţi duşamnii, și-au găsit sfîrşitul în pragurile pietroase ale Răutului. Cu preţul vieţii a scăpat satul de pieire Uţă Maşcu, care de atunci şi se numeşte Măşcăuţi.