[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituie 996 de oameni, dintre care 50.80% - bărbaţi și 49.20% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arată astfel: 99.10% - moldoveni, 0.30% - ucraineni, 0.50% - ruşi, 0.10% - alte etnii. În satul Poiana au fost înregistrate 343 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.9 persoane.

[top]Istoria localitații

Prima mențiune documentară a satului Poiana o găsim într-un hrisov de danie din 7 iulie 1471 a lui Ştefan Vodă către Afanasie, fiul lui Grigoraşcu, în care se spune: “Le-am dat şi le-am întărit ocina lor satul Poiana, care este pe rîul Nistru în ţinutul Soroca… Îar hotarul acestei ocine a satului Poiana se începe întîi de la rîul Nistrului… şi din sus de Curătura încercată e o piatră de hotar a ocinei Poiana şi înainte drept la Nistru pe lîngă ocina Tarasova şi tot înainte pînă la rîul Nistru, unde se află la piatra de hotar pe malul Nistrului, despărţirea dintre ocina Poiana Tarasova, a cărei hotar stă în faţa pietrei roşii care este dincolo de rîul Nistru, şi apoi tot în sus pe rîul Nistru pînă ce se află şi hotarul de unde am început.”

[top]Resurse naturale

Rezervaţia peisajistică Poiana-Curătura-Tarasova cu o suprafaţă de 692 ha include terasele din preajma Nistrului între comunele Socol şi Tarasova, precum şi minunatele canioane, care se deshid spre Nistru mai la nord-vest de comuna Poiana şi Curături. În afară de povîrnişurile pietroase, precum şi de terasele de jos de pe malul rîului Nistru, în această rezervaţie peisajistică intră fondurile forestiere Poiana; Curături-Corn; Curături-Tabăra ale gospodăriei silvice Şoldăneşti. Pe această porţiune se găsesc terasele vechi ale Nistrului (IV-VI), care formează ieşituri abrupte cu o lungime de 50-70 m peste alte terase mai tinere (I-III). Din terasele abrupte şi dezgolite se văd depunerile sarmatice. Depunerile sînt formate în temei din straturi de lut margă (marnă) cu sloiuri de torf vulcanic (7 m), iar mai sus – calcar (13 m). Ele conţin rămăşiţe ale bogatei faune de moluşte. Orizontul în partea de jos este fomat din nisipuri şi calcar ocsalit.