[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 769 de oameni, dintre care 49.28% - bărbaţi și 50.72% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului este următoarea: 98.96% - moldoveni, 0.26% - ucraineni, 0.65% - ruşi, 0.13% - bulgari. În satul Parcani au fost înregistrate 282 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane.

[top]Istoria localitații

Prima mențiune documentară a satului Parcani datează din anul 1560, satul fiind proprietatea mănăstirii Căpriana. Același document amintește despre satul Alexinți, care a fost dăruit mănăstirii de către Maria, fiica lui Spancioc. Tradiția spune că drumul spre tîrg mergea pe lîngă izvorul actualului sat Parcani. Penru ca să aibă cu ce să-și hrănească vitele, oamenii făceau porcane de fîn (grămezi mari de fîn). Apa bună a izvorului, pădurea, pămîntul roditor, drumul, care ducea spre tîrg au atras locuitorii din Alexinți și cei care s-au așezat aici cu traiul, au început să numească localitatea Porcane, Parcani. În martie 1798 domnitorul Moldovei Alexandru Callimachi, îi poruncește lui Manolache Donici să determine exact hotarele moșiei Parcani. La începutul secolului XIX mănăstirea Căpriana stăpînea pe moșia satului Parcani pădure, 2 mori de apă pe rîul Ciorna, 6 livezi și 35 de gospodării. La 1836 satul Parcani cuprindea 60 gospodării cu o populație de 346 locuitori , avînd și biserică. Prima biserică a fost construită în sat în anul 1793, din lemn, unsă cu lut și acoperită cu paie. În anul 1862 la Parcani s-a deschis școala parohială bisericească, iar în anul 1897 s-a înființat o școală populară ministerială de o singură clasă, unde din anul 1900 celor 95 de elevi li se predau lecții de pomicultură și viticultură. Gospodăria colectivă a fost înființată la Parcani în anul 1949. În perioada sovietică în sat activa școala de opt ani, grădiniță de copii, casa de cultură, biblioteca, magazine.

[top]Monumente istorice

În apropierea satului Parcani a fost descoperită o așezare getică. După conturul așezării se observă, că dinspre cîmp a fost săpat și înălțat un val înalt de pămînt, iar dinspre rîu, drept fortificație de apărare servea malul abrupt. Cei, care au întemeiat așezarea au transformat podișul dat într-o cetate de necucerit. Arheologii au determinat că așezarea a fost înființată de geți în secolele IV-III î.Hr. După ce cetatea a fost părăsită, fortificațiile de apărare s-au ruinat, teritoriul a fost acoperit cu păduri, însă rămășițele așezării omenești se conturează bine pe fundalul pădurii. Înălțimea valului de pămînt pe alocuri se ridică la 1,5 – 2 metri, iar adîncimea canalului este de pînă la 1 metru. Pentru a determina timpul și cauza ruinării cetății trebuie continuate săpăturile arheologice, iar pînă atunci monumentul trebuie conservat. Este binevenit faptul, că rămășițele așezării străvechi sînt acoperite cu păduri ceea ce într-o anumită măsură previne distrugerea completă a monumentului istoric.

[top]Resurse naturale

Satul Parcani este așezat pe partea dreaptă a rîului Ciorna. Partea de răsărit a satului se apropie de o pădure numită de locuitori Zanova. La marginea pădurii se află un izvor mare, apa căruia este foarte gustoasă și răcoritoare. Rîulețul care începe din acest izvor, ramificîndu-se prin pădure se varsă în rîul Ciorna. Acolo unde se varsă, rîulețul formează un ungi cu malurile abrupte și stîncoase ale rîului Ciorna. Tot în pădure se află un podiș înalt, ce coboară abrupt spre rîu, iar pe o cărărușă îngustă poți ajunge la o mică cascadă. În zilele de sărbătoare oamenii din sat se adună la odihnă la locul numit „La scăunele”.