[top]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1808 oameni, dintre care 48.67% - bărbaţi și 51.33% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 99.17% - moldoveni, 0.28% - ucraineni, 0.50% - ruşi, 0.06% - bulgari. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Cucuruzeni constituia 2127 de oameni, dintre care 48.47% - bărbaţi și 51.53% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei: 99.11% - moldoveni, 0.33% - ucraineni, 0.52% - ruşi. În comuna Cucuruzeni au fost înregistrate 719 gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[top]Istoria localitații

Satul Cucuruzeni, care se aşterne pe ambele maluri ale rîuşorului Cogîlnic, la împreunarea a trei văi, a fost menționat documentar în anul 1619. În documentele de epocă satul apare cu denumirea Căcărezeni. În documentul din 1637 de la Vasile Lupu este pomenit un Vasile Harea din Verejeni care avea ocină la Căcărezeni. Conform tradiției denumirea satului se trage de la un boier grec Cacarazos, care a avut aici moşie şi înainte de moarte a făcut-o danie Mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos. Satul este amintit în documentele din anii 1654, 1658, 1798, 1803. Satul avea două biserici din lemn acoperite cu stuf, una dintre care a fost mutată cu permisiunea Mitropoliei la Morozeni. Biserica din piatră a fost ridicată în 1862. Unul dintre proprietarii moșiei de la Cucuruzeni era Mănăstirea Golia din Iași, închinată mănăstirii Vatoped de pe Muntele Athos. Pînă în 1910 Mănăstirea Vatoped a susținut financiar şcoala parohială din Cucuruzeni. În 1893 în sat a fost deschisă Şcoala inferioară de agronomie, care a pregătit numeroși specialiști agronomi. Printre discipolii ei s-a numărat și Gr.Cotovschi. În 1937 parcul din Cucuruzeni cu o suprafaţă de 30 ha a căpătat statut de Parc Naţional ocrotit ca monument al naturii.