Druță Ion
Druță Ion (03.09.1928, Horodişte, judeţul Soroca, Republica Moldova). Prozator, dramaturg, eseist. Fiul unui pictor de biserici. A urmat Cursurile de tractorişti (1945); Şcoala silvicolă (1946); Cursurile de literatură de pe lîngă Institutul „Maxim. Gorki” de la Moscova (1957). Deputat al poporului din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste. (1989). Membru de onoare al Academiei Române (1990). Membru titular al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova (1992). Debutează cu schiţe literare la ziarul „Ţăranul sovietic”. Din 1969 se stabileşte la Moscova, scriind în limbile moldovenească şi rusă. Debutează editorial cu volumul de schiţe şi povestiri „La noi în sat” (1953), urmat de „Poveste de dragoste” (1954), care impune o formulă lirico-poetică, cucerind cititorul prin stilul narativ crengian şi sadovenian. Alte cărţi de proză: „Frunze de dor” (roman, 1957), „Dor de oameni” (1959), „Piept la piept” (1964), roman „Povara bunătăţii noastre”, „Balade din cîmpie” (roman vol. 1, 1963, vol. II, 1968), nuvelele „Întoarcerea ţărînei în pământ” (1969, 1970), „Clopotniţa” (roman 1972), „Ultima lună de toamnă” (1966), „Horodişte” (1975), „Biserica albă” (roman 1975-1981, 1986-1987), „Toiagul păstoriei” (1984). Ion Druţă este un celebru autor de opere dramatice: „Casa Mare” (1959), „Păsările tinereţii noastre” (1974), „Doina” (1969), „Cervus divinus” (1977-1981, 1987), „Sfînta sfintelor” (1977), „Harul Domnului” (2 vol., 2001) ş.a. El aparţine categoriei de scriitori pentru care „veşnicia s-a născut la sat” (Lucian Blaga). A scris valoroase pagini eseistice despre scriitorii clasici − Mihai Eminescu, Lev Tolstoi, Anton Cehov, Andrei Lupan, Vasile Coroban ş.a.); note de călătorie prin republicile baltice – „Mesteceni, pîine şi bărbăţie”. Opere din creaţia scriitorului au fost traduse în mai multe limbi ale popoarelor din fosta Uniune a Republicilor Sovietice Socialiste, dar şi în limbile altor popoare ale lumii. A fost decorat cu ordinul „Drapelul Roşu de Muncă” (1960); ordinul „Lenin" (1988), cu Ordinul Republicii (1993). Este Laureat al Premiului de Stat al RSSM pentru romanul „Balade din cîmpie” şi nuvela “Ultima lună de toamnă” (1967). I s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească (1988). Este Doctor Honoris Causa of the Moldova State University (1999) şi Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul literaturii (2008). S-a stins din viata pe 28 septembrie 2023 la Moscova. Opere: |
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1781
- Populația:
- 1297 locuitori
Mocra este un sat şi comună din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Din componenţa comunei fac parte localităţile Şevcenco, Basarabca, Zaporojeţ și Mocra. Localitatea se află la distanța de 22 km de orașul Rîbnița și la 100 km de Chișinău. Populaţia satului Mocra alcătuia 1297 de oameni în anul 2011. Satul Mocra a fost menționat documentar în anul 1781.