Ion Puiu − pictor-scenograf, grafician, regizor, actor, dramaturg, poet.

Născut la 1 noiembrie 1945 în satul Condrăteşti, raionul Ungheni, Republica Moldova într-o familie de ţărani. Absolvește cu succes şcoala medie din sat, apoi pleacă să-și facă studiile la Institutul de Artă Teatrală „A. Lunacearski" de la Moscova (GITIS), absolvind Facultatea „Actor de teatru şi cinema", clasa profesoarei Olga Pîjova în anul 1969. În perioada anilor 1978-1980 urmează cursurile speciale de pictor-scenograf la Teatrul „Mossoviet" de la Moscova, clasa profesorului Stenberg.

Cariera de creație și-o începe în calitate de actor la Teatrul Academic „A. Puşkin" (în prezent, Teatrul Național „M. Eminescu" din Chişinău). Încă în anii de studenție se ocupa de pictură şi scenografie, sub îndrumarea cunoscutului pictor-scenograf moscovit Vinogradov. Pictura îi plăcea foarte mult, de aceea se angajează în calitate de pictor-scenograf la Teatrul „Luceafărul", unde lucrează pe parcursul anilor 1971-1974, realizînd decorul pentru o serie de spectacole, printre care: „Păsările tinereţii noastre" de I. Druţă şi „Fratele Alioşa" după romanul „Fraţii Karamazov de Dostoievski" etc. Din anul 1974 lucrează scenograf-şef la Teatrul „V. Alecsandri" din Bălţi, montînd: „Astă vară la Ciulimsk" de A. Vampilov, „Oameni energici" de V. Şukşin, „Al nouălea cucernic" de E. Turandot, „Frunza de pe urmă" de A. Cibotaru, „Despot-Vodă" de V. Alecsandri.

În anii 1978-1980, în timp ce studia la Moscova este invitat la teatrul „Andrejs Upits" de la Riga, pentru a realiza scenografia spectacolelor „Horia" şi „Doina" de I. Druţă. În 1980-1981 este scenograf-şef la Teatrul Academic din Chişinău, creînd decorul pentru spectacolele „Pomul vieţii" şi „Tata" de D. Matcovschi, în anul 1981 revine în calitate de scenograf-şef la Teatrul „V. Alecsandri" din Bălţi. Pe tot parcursul carierei sale a reușit să îmbine de minune munca de scenograf cu cea de actor, regizor, realizînd spectacole de succes.

O altă filă a biografiei sale de creaţie este consacrată cinematografiei. O colaborare extrem de reușită în calitate de pictor a avut-o la filmele „Luceafărul" a lui Emil Loteanu, „Meşterul Manole şi Rîs şi plîns" a regizorului Ion Popescu).

În anul 1978 a debutat în calitate de dramaturg cu adaptarea scenică a piesei „Harap Alb", după povestea cu aceeași denumire a lui I. Creangă, montată iniţial la Teatrul „Licurici", iar mai tîrziu și la Teatrul „V. Alecsandri" de la Bălţi. Tot aici au mai fost jucate în scenă piesele originale ale lui Ion Puiu: „Odochia" (1980), „Osînda" (1985) şi „Metamorfoza" (1993). Piesa „Molda", scrisă în anul 1987, este montată la Teatrul „Luceafărul", în 1988, iar în 1989 – la Teatrul Dramatic din or. Rustavi, Georgia.

De menționat și alte spectacole la realizarea cărora a contribuit maestrul: „Ipolit" (de Euripide), „Omul din Valencia" (C. Condrea), „Pomul vieţii" (D. Matcovschi), „Nunta" (B. Brecht), „Sub castanii din Praga" (K. Simonov), „Despot Vodă (V. Alecsandri), „Canibala" (I. Radoev), „Corb la corb" (A. Ostrovschi), „Omul din baie" (E. Ionesco), „Pragul" (A. Dudarev), „Sfînta sfintelor" (I. Druţă), „Păcală şi Tîndală" (I. Creangă), „Prostia omenească" (I. Creangă) ş. a.

Ion Puiu a fost un om cu multe talente, în anul 1997 debutează și ca poet cu culegerea de versuri „Doriac".

A oferit pe parcursul îndelungatei sale cariere de creație, de circa 30 de ani, scenografii pentru circa 100 de spectacole, care au fost montate pe scenele teatrelor din Moldova, Rusia, Ţările Baltice, România, Georgia.

Expoziții cu lucrările sale au fost organizate la Chişinău, Bucureşti, Moscova, Riga, Tbilisi. În anul 2000, la Teatrul de păpuşi „Licurici", a avut loc expoziţia jubiliară a lui Ion Puiu, fiind expuse circa 100 de creaţii, dintre acestea fiind remarcate: „Hyperion", „Amfora", „Clovnul timpului", „Bălăuţa" etc. Picturile sale conţin o încărcătură impresionantă de simboluri şi metafore, fiind atribuite suprarealismului.

Membru a trei uniuni de creaţie: Uniunea Teatrală, Uniunea Scriitorilor şi Uniunea Artiştilor Plastici.

Titluri și distincții:

Numeroase premii ale Ministerului Culturii,

Premiul de Stat al Republicii Moldova (1991),

Eminent al Culturii,

Maestru în Artă,

deţinător al Medaliei Eminescu (2000)

Ion Puiu s-a stins din viață la 25 iunie, la vîrsta de 71 de ani.