24 may 2022, 17:00 5919

Șciusev și Chișinăul (Foto)

Cu exact 73 de ani în urmă a plecat din viață marele Alexei Șciusev.

Acest arhitect rus și sovietic a dorit să transforme capitala Moldovei în Palmira de Sud, similar cu Palmira de Nord - Petersburg.

Ca exemplu pentru planificarea viitoare a patriei sale mici, Alexei Victorovici a luat nu Leningradul modern, ci orașul Novgorod, unde erau combinate clădirile dreptunghiulare și luminoase. Din păcate, uitîndu-ne la planurile sale de proiectare și schițele care au supraviețuit pînă în zilele noastre, devine clar că multe dintre cele concepute de Șciusev nu vor mai reuși niciodată să devină realitate. Construcția haotică, care a fost admisă în ultimii 30 de ani de către șefii corupți și marii înstăriți - și-a făcut treaba. Chișinăul a devenit un imens coteț de găini. Și crezul lumii puternice care trăiește în el, cei care ieri răsuceau cozile la vaci, e la fel ca în același coteț de găini: a respinge pe cel de aproape, a murdări pe cel de jos.

Nu au evitat greșelile nici cei care, după moartea lui Șciusev, au urmat planul său urbanistic - prin care orașul s-a dezvoltat destul de mult timp. Deschizînd Raza Centrală (acum bulevardul Gr. Vieru), de care, după cum știm, trebuia să fi fost trei în partea de jos a orașului vechi, cineva a decis că monumentul de arhitectură de la începutul secolului al XIX-lea –biserica Mihailovkaia - de asemenea, cea mai veche catedrală, – nu trebuie să mai existe în spațiul orașului nostru. Templul a fost demolat într-o lungă perioadă de timp – pereții erau prea groși pentru a putea fi demolați la timp. Acum, aproximativ în acest loc se află clădirea teatrului "Eugene Ionesco" (Cinematograful "Moskova" refăcut). Șciusev nu are nimic de-a face cu demolarea acestei biserici și a altor clădiri însemnate. Cu numele său adesea se acopereau unii de dragul realizării intențiilor dictate de imperative complet diferite decît dragostea față de Chișinău și dorința de a-l face mai bun. Cunoscutul arhitect sovietic și moldovean, Grigore Bosenco, a subliniat că abia după doi ani de la moartea lui Șciusev, în 1951, a fost aprobat Planul Urbanistic General al Chișinăului. Și nu Alexei, ci alte persoane au luat decizii privind demolarea unor construcții semnificative istorice și nu au aprobat documente privind restabilirea și menținerea altora. Actualii guvernanți sînt continuatorii demni ai cauzei predecesorilor lor din epocile trecute.

Există o opinie precum că monumentalitatea pe care a vrut s-o dea Șciusev orașului ar face ca acest masiv să nu poată fi locuit de un număr foarte mare de oameni – pur și simplu nu ar fi suficient spațiu. Dar, în mod ideal, orașele cresc și se dezvoltă, în primul rînd, în lățime, de ce Chișinăul ar trebui să fie o excepție? Deși astăzi el așa și a devenit...

Fiind un reprezentant al școlii vechi, încă pre-revoluționare, Șciusev a fost criticat și pentru proiectul clădirii Consiliului de Miniștri al RSSM. A putut, a vrut Alexei Victorovici să influențeze autoritățile locale și să păstreze, restaurînd, ingenioasă în executarea sa, Casa eparhială și alte clădiri distruse ale așa-numitului complex Mitropolitan, din apropierea aceluiași cartier? Dacă o astfel de cerere a răsunat în culoare, de ce nu a fost examinată? Cît de unanimă a fost intenția autorităților RSSM de a construi clădirea Cosiliului de miniștri în acest loc? Oare totul a constat anume în faptul că anume aici, unde mai tîrziu a apărut piața centrală, a fost teritoriul pentru parade (prin urmare, locul demonstrării puterii și măreției) și, prin urmare, construcțile religioase de valoare, cel puțin de trei ori monumente de arhitectură, nu le mai erau locul acolo? Întrebări sînt întotdeauna mai multe decît răspunsuri.

Dar proiectul clădirii maiestuoase a Consiliului Miniștrilor, care, conform planului lui Șciusev, ar ocupa aproape un întreg cartier și ar avea o cupolă precum cea care încoronează Palatul Taurida din Sankt Petersburg – așa și nu a fost realizat. Specialistul în istoria orașului nostru, Iurie Colesnic, în cartea sa "Chișinăul necunoscut", numește unul dintre motive - necesitatea de a economisi – țara abia își revenea în urma războiului devastator. Cel de-al doilea motiv, în opinia lui Colesnic, este nedorința autorităților centrale de a transforma Chișinăul, capitala unei mici republici, într-un oraș cu adevărat regal. Dar anume așa - maiestuos, luxos, absolut inovator - a vrut să-l facă Șciusev.

"Din același motiv au respins proiectul campusului Universității de stat, care ar armoniza cu succes cu vechea arhitectură a părții superioare a Chișinăului – cu turnul de apă și casa Pronin", scrie Iurie Colesnic.

Casa perfect făcută a lui Pronin, apropo, nerestaurată și distrusă, a devenit în cele din urmă victima cutremurului – ea pur și simplu a fost demolată ca fiind imposibil de restaurat. Dacă nu rămînea blocat proiectul lui Șciusev în arhivă, perla arhitecturală a perioadei imperiale ar fi putut fi salvată.

Veteranul școlii de arhitectură din Chișinău, Ala Chiricenco, menționează că atunci cînd a venit la Chișinău în 1961, printre arhitecți încă se mai simțea spiritul continuității ideilor lui Șciusev.

"În mare parte, pe moștenirea lui s-a bazat planul general de construcție a Chișinăului. Orașul trebuia extins, să fie calculat în mod clar perspectivele dezvoltării sale. Eu cred că Chișinăul ar fi avut noroc dacă Alexei Victorovici ar fi trăit puțin mai mult. El este un arhitect unic, care a lucrat, apropo, singur, fără co-autori. Cel puțin el nu ar fi permis niciodată ceea ce se întîmplă acum la Chișinău. Un exemplu recent din impresiile personale: am mers, recent, în direcția sectorului Botanica pe viaduc și am văzut că "Porumbul" (sau "Romanița") – o clădire înaltă circulară, construită pentru a deveni cartea de vizită a Chișinăului sovietic, este acoperită de o altă "cutie", care nu se deosebește prin nimic de altele", a spus Chiricenco.

Privind schițele lui Alexei Victorovici, carea au întruchipat viziunea sa asupra viitorului Chișinăului - acel viitor, care niciodată nu va veni, și comparîndu-le cu ceea ce vedem astăzi, involuntar te scufunzi într-un fel de paralelă, o realitate aproape steampunk: îmbrăcat în granit, unit cu Nistru (Chișinău – un oraș-port adevărat!) rîul Bîc plin cu apă cu case cu trei etaje pe maluri; Muzeul gloriei de luptă sub cerul deschis în locul pieței Ilinsk (astăzi – partea centrală a străzii C. Tănase); trei raze care se extind de la muzeu spre malul rîului Bîc. Și dacă Raza centrală (mai tîrziu – Bulevardul Tineretului) a fost asfaltată, atunci celelalte două, din păcate, nu au mai apărut – construcția capitală a epocilor ulterioare și-a făcut treaba. Raza stîngă, aparent, trebuia să fie pe strada Pavlovschi, acum Petru Rareș, iar în perioada pre-rusească - Drumul mare, întreruptă mai tîrziu de cartierele construite. Raza dreaptă, dacă e să comparăm harta actuală cu proiectul Planului lui Șciusev din 1947, se suprapune undeva cu partea de nord a străzii Pușkin. Toate cele trei raze trebuiau să continue prin poduri peste Bîc și, se pare, prin drumuri pe teritoriul sectorului Rîșcani, Visterniceni și chiar Poșta Veche, despre noua construcție a cărora, în anii de după război, desigur, încă nici nu se vorbea.

Apropo, prima clădire pe care a construit-o Șciusev la Chișinău a fost vila cu două etaje a lui Karcevski de la Malina Mare - acum acolo se află Parcul Valea Trandafirilor. Clădirea într-o formă oarecum reconstruită a supraviețuit pînă acum. Apoi, Alexei Victorovici a proiectat Casa Dragoev de pe strada Pușkin, colț cu str. Fierarului (acum Bernardazzi). În 1912, Șciusev a ridicat o biserică pe moșia proprietarului Bogdan, în satul Cuhurești. După război, după proiectul arhitectului a fost instalat monumentul lui Lenin pentru Piața Victoriei.

Autor: Nicolai Costîrkin