30 march 2021, 17:00 5361

Turnul de parașutism de la Chișinău: amintiri uluitoare (Foto)

Pe vremea Uniunii Sovietice băieții urcau pe acest turn pentru a urmări și a asculta concertele lui Vladimir Vîsoțki și ale unor trupe rock care se evoluau pe scena Teatrului Verde.

În adolescență ne plăcea să mergem la turnul de parașutism. Să sărim. Cu parașută. Îmi amintesc cum îmi tremurau prima dată genunchii (iar apoi și eu), atunci cînd am urcat scările pînă în sus. Te ridici sus și vezi întregul oraș ca în palmă. Aici, sub cer, vîntul fluieră, clatină structura metalică care pare firavă. În locul podelei - o platformă cu găuri mari prin care poți vedea solul îndepărtat. Jos e nisipul, iar aici, sus, e frica. Te ții speriat de balustrade, îmbraci curelele, asculți un scurt instructaj bolborosit în grabă. Te gîndești: „Ei, de ce am urcat aici? Ce bine e pe pămînt!". Dar nu poți arăta frică băieților, faci un pas în gol, o secundă de zbor, cupola se deschide, zbori, ești copleșiți de emoții și fericire că ai reușit, că nu te-ai speriat, că ai sărit! Deși au fost și cei care au urcat în sus, dar în ultimul moment s-au răzgîndit și au coborît aceleași trepte, fără a-și depăși propria frică ...

Membrii grupului Кишиневцы de pe FB și-a amintit despre turnul de parașutism de la Chișinău. Acesta stătea, înalt și vizibil peste tot, pe lacul Komsomolskoie, lîngă Teatrul Verde. Înălțimea acestuia este de 30 de metri, un salt cu parașuta la sfîrșitul anilor optzeci a costat 50 de copeici.

„Era mai greu să urci scările vechi decît să sari cu parașuta".

„Unii scriu că au sărit la 16 ani, alții că erau prea slabi. În primul rînd, minorilor nu li se permitea să sară, iar în al doilea rînd, trebuia să ai peste 50 de kg pentru a depăși greutățile care atîrnă în interiorul turnului. Am văzut de mai multe ori cum oamenii săreau și rămîneau atîrnați, deoarece aveau o greutate mai mică, fiind trași înapoi cu cîrlige. Nu a trebuit să sar, nu am avut suficientă greutate, și am petrecut mult timp acolo împreună cu prietenii mei. Am locuit pe strada Tomskaia, la 300-400 de metri de turn. Ascultam în curte concertele de la Teatrul Verde".

„În 1988, în timpul concertului trupei „August" de la Teatrul Verde, un imbecil a căzut de pe el. Îți amintești? A rămas în viață pentru că era beat".

„Nu a căzut, ci a rămas în vîrf, atîrnat de picioare. Apoi polițiștii l-au scos. Este fostul meu coleg de clasă. Numele lui era Petea. Îmi pare că a murit acum 13 ani, din păcate. Făcea niște trucuri trăsnite pe bară! De aceea și a urcat. Am servit atunci împreună. Atunci au evoluat Aria, Kruiz etc. Stătea atîrnat ca pe o bară. Făcea diferite trucuri. Se legăna. Nu a căzut!".

„Am locuit în apropiere. Nu am sărit, dar în fiecare seară urcam cu băieții în sus. Stăteam culcați pe gratii și povesteam diferite întîmplări, rîdeam ... N-aș urca acum! Nu, nu, nu! "

„La momentul construcției, acesta era cel mai înalt turn de parașutism din Europa. Nu-mi amintesc cîți metri, îmi amintesc că este înălțimea unei clădiri de 14 etaje".

„Am visat să sar - dar părinții nu m-au lăsat".

„Cel mai amuzant eveniment după portvein! Și pînă la el!"

„Îmi amintesc foarte bine turnul. A fost o dublă atracție: săriturile și cei care le urmăreau. Nu toată lumea s-a hotărît. Îmi amintesc despre un tip puternic, a venit de mai multe ori la marginea platformei și ... a plecat sub hohotele și urletul mulțimii".

„Bine scriu unii comentatori. Îmi amintesc foarte bine vremurile cînd eram copil (în acei ani, troleibuzul nr.4 ajungea chiar pînă la parc, aici e stația terminus, nu departe de intrarea în VDNH, acum Moldexpo, apropo, troleibuzul cu mers autonom se întorcea tot aici) și turnul, care se afla exact pe teritoriul unității militare. Acesta pur și simplu mă ademenea, permanent îi întrebam pe părinți pentru ce servește! Ei bine, apoi ne-am mutat de la Buiucani, unde locuiam, într-un alt cartier și, nici nu-mi amintesc momentul în care acest turn a fost scos și mutat în acea parte a parcului, nu departe de Teatrul Verde, unde se află și astăzi. Absolut corect, nefuncțional...".

„Pe vremea tinereții mele turnul deja nu mai funcționa, era distrus și lăsat vraiște. Undeva aveam o fotografie de la ziua de naștere din 1995, atunci cînd la Teatrul Verde nu a avut loc festivalul Rock Marathon. Am urmărit acest festival și încă cîteva festivaluri ulterioare de pe turn. În 1995, a cîntat doar Gaina sub o chitară acustică cu o violonistă. Aceștia au fost anii înainte ca turnul să treacă la alți proprietari, lîngă el se aduna zilnic gașca noastră, trupa Suicide și toți prietenii noștri, coceam cartofi, cîntam cîntece... În 98 erau deja proprietari noi și a fost închis...".