15 may 2015, 11:38 Kaleidoscope 17743

Ultima revoluţie sau are oare civilizaţia indo-europeană vreun viitor

Foto: ghidtransport.ro

„Pentru a distruge un popor, trebuie să-l separi de rădăcinile lui” (A. Soljeniţîn)

„Revoluția trebuie să aibă loc înainte să devină o realitate” (lozinca Revoluţiei din 1968 de la Paris). 

„Politica - este un lucru mult prea serios pentru a o încredința politicienilor” (Charles de Gaulle, președintele Franței)

Realitatea de la sfîrşitul secolului al XX-lea a creat senzaţia că lumea ideilor de dreapta, lumea valorilor tradiționale și a capitalului care li s-a alipit a devenit nu doar o realitate obiectivă a viitorului, ci şi o paradigmă a sistemelor sociale și politice de viitor. Dar după ce au fost stoarse toate capitalurile din fosta Uniune Sovietică, deformîndu-i-se spațiul geopolitic și sferele de influență, cei din „culisele conspiraţiei mondiale” s-au reorientat spre noile spații politice ca spre un material gata pentru fi sculptat într-un mod imprevizibil. Astăzi, fostele centre ale stabilităţii și ordinii, armoniei și progresului social devin focare ale instabilităţii și viitorului haos total. Ideea viitorului "război civil global" frămîntă minţile analiștilor, politologilor și filozofilor. În presă, la televiziune şi radio, pe blogurile și rețelele de socializare se discută viitoarele schimbări sociale. Oamenii sînt îngrijoraţi nu glumă de turnura din viața lor, dar şi de cea din viaţa țărilor lor, care a explodat la modul cel mai serios, perturbînd modul de viaţă liniştit şi prosper din Europa și America. Țările, care produceau cele mai bune mărfuri și aveau cele mai bune tehnologii, veacuri la rînd au promovat Proiectul Atlanticului, precum şi tot greul evoluției socio-economice, într-un timp foarte scurt ajung să fie în pierdere, dezindustrializate și aflîndu-se, practic, în faliment.

Multe țări occidentale sînt astăzi la un pas de colaps, mulți doar anticipează fiascoul lor socio-economic și politic. Însă pentru a-l putea anticipa nu trebuie să fii profet. Deja astăzi China propune Spaniei proiecte economice de creditare, care vor face ca mîine această mare economie a Europei (în trecut), să cadă în dependenţă totală. În Austria gigantul estic are de gînd să cumpere aer. Întreprinderile suedeze trec sub controlul dragonului oriental. Marea Britanie transferă nu numai producția, ci, de asemenea, şi unele instituții bancare în China și Hong Kong. Grecia se află practic pe patul de moarte și asta în ciuda faptului că Turcia, rivala ei dintotdeauna, se mişcă spre viitor cu paşi uriaşi. Deja astăzi Ciprul se transformă într-un sinucigaş economic, iar acesta este ultimul portavion nescufundat al civilizației europene din Est, dincolo de Cipru nu mai există pămînturi pur creștine. Tentativa Libanului de a-şi defini valorile şi rădăcinile pur creștine s-au prăbuşit odată cu prăbușirea acestei Elveții orientale în timpul războiului civil din 1975. Nici maroniții, nici copții creștini, nici reprezentanții comunităților creștine asiriene şi caldeene nu sînt capabili să reziste în faţa adversarilor religioşi și politici orientali ai Occidentului. Siria ‒ ultimul bastion al cooperării sănătoase dintre confesiuni prin forţele puterilor din „culisele conspiraţiei mondiale”, pentru mulți ani s-a transformat într-un focar de haos social-politic, teroare și instabilitate. În acest spațiu nivelul entropiei geopolitice se va afla în permanentă creștere și, mai devreme sau mai tîrziu, acesta poate cuprinde și statul Israel, unde există populație creștină și europeană. Odată cu căderea Israelului vor începe astfel de schimbări geopolitice, care vor trebui, mai curînd, examinate nu de către noi, ci de către teologii interesați de problemele realităților eshatologice. Noi vedem toată complexitatea acestor provocări globale. Realitatea și actualitatea acestora este vizibilă, cu toate acestea, anumite forțe demolează acele state din Occident, care sînt grănicerii acestuia, inventînd pseudo cauze ale crizei și scoţînd din mînecă cărţile măsluite. Italia este zguduită şiaruncată în tremor economic, șomajul este în creștere. Ciprul moare. Grecia e la un pas de default. O dată o vor salva. O vor salva într-un mod exemplar, ca apoi, cel mai probabil, să o înece la fel de demonstrativ din a doua încercare. Același lucru este valabil şi pentru Malta și Portugalia. Acestea sînt doar două trepte mici. Trebuie prăbuşit întreg sudul. Acesta este planul, acesta este scopul ‒ a dezgoli subperitoneul moale al Europei. Aceasta vine ca o continuare a politicii anilor '90, cînd a fost distrusă Republica Socialistă Federativă Iugoslavia ‒ Iugoslavia ‒ o țară care a fost mulţi ani „grănicerul” Europei. Odată cu moartea sudului se vor deschide drumurile într-acolo, unde duc acestea. Mai exact, drumurile duc spre Roma creştină, iar distrugerea acestui centru al civilizației, al culturii vechii Europe, Europei națiunilor și valorilor tradiționale, este necesară cuiva. Roma înseamnă foarte mult pentru mii de ani de existenţă a lumii europene și creștine. Una dintre acestea, Bizanțul, deja a căzut în 1453.

Se apropie o dată aniversară şi noul Mohammed îşi pregătește viitorul. Decizia și acțiunile lui nu sînt prea departe. Astăzi însă tovarăşii lui de luptă nu se află la Niceea. Ei se află în chiar inima mașinii politice a Europei. Acolo unde semanifestă voinţa acestei forțe, acolo totul începe să se destrame.

Ciprul a avut nevoie doar de cîțiva ani după aderarea la Uniunea Europeană ca să decadă complet şi ca să nu se întrezărească nici măcar o rază de lumină pentru el pe viitor. Creditul îi va ucide independența pentru totdeauna, așa precum i-a ucis deja sistemul bancar, acest paradis economic nu demult încă înfloritor. Noua elită din Vest curăță spațiul de cele mai conservatoare, dar și de importanță strategică unități geografice. Iar ura lor aprigă faţă de tot ce a fost şi tot ce e tradițional este vizibilă în toate. Forțele care făuresc astăzi propria lor istorie, se află în chiar centrul civilizației europene și vestice.

Imaginați-vă, că în 1453, înainte de crah, forțele care urau lumea creștină veche s-ar fi aflat la Constantinopol, Trapezunt, Rodos sau în Despotatul de Moreea. Este absurd şi de neconceput. Această lume murea, dar murea cu demnitate, păstrîndu-şi identitatea, valorile și tradițiile strămoșilor imperiali. Acum totul e diferit. În prezent, pe banii contribuabililor europeni, în interiorul lumii europene și atlantice se află oameni, care urăsc valorile acestei civilizații. Oameni, rupţi de tradițiile și rădăcinile lor. De ce? Răspunsul este simplu, deși este parte a unui alt studiu. Acești oameni au trecut prin reformatarea esenței fiinţei lor, forma rămînînd a fi aceeași.

Cu alte cuvinte, ei au trecut conștient în tabăra inamicului Europei și prin toate acțiunile lor îi ţin isonul. Mai jos de ei se situează acei, care iubesc doar profiturile uşoare, iar şi mai jos grupul de idioţi politici comozi – oameni cam inculţi, care abia de leagă ideile politice cu una-două idei social-economice, persoane aduse la putere în multe țări ale Europei.

Oameni de acest tip sînt foarte mulţi, în special, printre acei care conduc în ultimii ani și în Republica Moldova. Acești oameni gîndesc în clișee, iar acestea sînt lansate de sus. Ei au predecesori pe această cale. Observați cît de ușor era să vorbeşti la mitingurile sovietice. Cine își aduce aminte? Doar sloganuri și axiome politice. "Noi n-am citit, dar condamnăm". "Lenin, partidul, Komsomolul". „Credincioși cauzei partidului”. "Cincinalul în trei ani"."Întreaga comunitate progresistă condamnă categoric". Dacă cineva crede că acesta era spațiul intelectual și lingvistic al acelor timpuri, greșeşte, pentru că erau şi Ligaciovii, și Gumilevii, și Soljeniţenii, şi Rasputinii și mulţi, mulţi alţii. Era şi o altă noosferă, însă dogma a prevalat zeci de ani, pentru că era dată de mai sus și acest context ideologic, această contaminare lingvistică a devenit spaţiu mental pentru milioane. Oamenii ascultau aceste nerozii an de an, civilizația însă cu toate acestea nu murea. În momentul în care această lumea s-a prăbușit, nu era nimeni, care să ia măcar un băț în mîini. Sistemul prin zombarea lui a secătuit, a epuizat masele sociale, acesta se ţinea pe dogme și delirul prelungit venit de sus.

Acelaşi lucru îl vedem şi astăzi în noua mașină a sistemelor politice occidentale – sloganurile sînt aceleaşi. Doar şabloane și nici un fel de idei. "Democrația", "reforme", "drepturile omului", "integrarea europeană", "lupta anticorupție", "aprofundarea reformelor", "toleranță", "transparență" toate astea de zeci de ani.

În orice țară a lumii, acel care vine la putere și strigă despre asta își dă seama că e vorba de o critică permisă a sistemului venită de sus. Noi vedem cu cît "talent" sînt preluate acestea de către politicienii din Republica Moldova. Anii trec fără nici un folos. Politicienii-palavragii pleacă în lumea de apoi, iar măria ei corupția rămîne. Amintiţi-vă la O. Henry în "Cabbages and Kings". Nu tu viață, ci doar lozinci. Toată lumea înțelege, că un asemenea cuvînt – e doar formă, însă acesta poate trezi, dar și ucide, poate zomba și ne poate slăbi vigilenţa. Același cuvînt, în funcție de scopuri, de energetică și de personalitate.

Adevărata mișcare a elitelor, cercetările ştiinţifice în domeniul umanisticii, căutările politologice au dispărut din publicaţiile occidentale. Gîndul s-a osificat acolo. De ce? Pentru că este zombat, iar tu eşti primit ca fiind de-al lor doar atunci, cînd spui anumite lucruri, stabilite de bunul unchi. Axiome și postulate. Un pas spre dreapta ori spre stînga şi eşti proscris, pînă cînd nu vei fi executat prin împuşcare, dar cine știe ce urmează, căci, de fapt, cuvîntul este un sistem de comunicare socială, o reflectare a realității vieții. Reflectare a stării conștiinței. Cum să înțelegi individul, statutul lui psihologic și social, dacă nu-i permiţi să-şi expună părerea, căci doar cuvîntul dezvăluie gîndul, conștiința și sufletul.

La ultima lui suflare se află sufletul marelui cîndva Occident, căci a fost epuizat de reformele seculare și revoluții. Acesta este ca o femeie: nu poţi folosi o femeie nobilă ca pe o cîrpă, murdărindu-i chipul cu orice îţi pică. Ea nu este o fată de stradă, ea e inspiraţia milioanelor. Iar cu sufletul Europei s-a procedat anume astfel. Acesta a fost torturat și istovit, ceea ce a durat zeci de ani, dacă nu chiar sute de ani. Acum, acesta este pe moarte, fiind epuizat şi lipsit de ideile vii ale aerului proaspăt și al soluțiilor, căci revoluționarii profesioniști în avîntul lor nu văd, că de la ideile lor presupuse a fi proaspete, miroase a mucegaiul revoluțiilor secolului al XIX-lea. Ideile lor moderniste sînt triviale şi vechi de cînd lumea. Amintiți-vă de discuţiile în contradictoriu despre homosexuali a perşilor antici cu grecii. Grecia democrată i-a complăcut, iar Iranul i-a condamnat. Amintiți-vă de polemicile fraților Gracchus referitor la reformele economice și sociale. Amintiți-vă ideile lui Platon, Mazdak, Leonardo da Vinci, Francis Bacon și a lui Tommaso Campanella „La città del sole"(„Cetatea Soarelui”), scris în 1622.

Apologetica „nivelării”, este şi ea veche de cînd lumea. Amintiţi-vă de republica medievală a piraţilor din Madagascar și despre moralitatea lor. Ei erau, de asemenea, în căutarea soluțiilor sociale. Ei îşi creau, la fel, doctrina proprie a egalităţii și redistribuirii bogățiilor. Cît de mult amintesc astea toate de „aşa-zişii” președinți și prim-miniștri din unele țări ale Occidentului. Și psihologia este aceeași. Să ia și să împărtășească. Bolșevismul este cea de-a doua ediție. Totul revine la începuturi. Toate acestea sînt vechi de cînd lumea şi pămîntul. Nimic nou. Pentru că epuizînd Vestul, Europa, această elită în toiul luptei şi-a epuizat ea însăşi potențialul.

Astăzi aceasta este o realitate a Vestului. Toţi văd, că totul piere. Văd, înțeleg și nu pot face nimic. Unii au putere și nu doresc, alții au uitat demult despre această putere și s-au transformat în martorii muţi ai sfîrșitului. Astfel, oamenii epuizaţi intelectual și spiritual conduc spre colaps civilizaţia, devastată tot de ei. Da, sînt de acord cu acei lideri, care condamnă multe lucruri din lumea veche. O mare parte din ceea ce a fost azi și ieri nu este normal, o mulțime de lucruri trebuie să fie îmbunătățite. Lumea nu este perfectă, aceasta nu este un paradis. Ea a fost nedreaptă atît din punct de vedere social, cît și politic. A fost și va fi, probabil.

Dar pentru ce să epuizezi moralitatea și omul? Dacă părinții au comis greșeli, ce trebuie să le ardeţi casa? și pe a voastră? şi să rămîneţi cu nimic? Nu! În cazul în care casa s-a învechit, ce ar trebui să facem? Este necesar să o reparăm, să o reconstruim, să o mai înnoim, dar să nu amenajăm pe locul templului și casei părinteşti o gunoişte socială. Este rău acel stăpîn, care, după bombardament își distruge casa și se refugiază într-o țară străină.

Noi nu trăim în timpurile prefeudale ale agriculturii prin ardere și curături. Ai dat foc pămîntului, ai creat un cîmp de cenușă, peste cîţiva ani ai semănat. Ai trăit cîţiva ani, ai mîncat și ai fugit pe un alt cîmp. Aceasta este filozofia nomadismului. Europeanul a fost întotdeauna un om sedentar, iată de aici ni se trag rădăcinile, aici se află izvoarele moralei noastre. Casa mea – cetatea mea! Rădăcinile, tradițiile, pietrele de pe mormintele strămoşilor, despre care vorbea F. M. Dostoievski, gîndindu-se la Europa, iată ceea ce a fost şi rămîne a fi o realitate pentru un european onest. Nu poți fugi de trecut. În cazul în care viitorul nu va avea proptele şi fundație, construcţia acestuia se va prăbuși. Nu se poate construi o casă pe gunoişte!

Astăzi însă acei aflaţi la cîrmă, sînt de altă părere, distrugînd bazele valorice. După distrugerea acestora, ei s-au apucat şi de distrugerea bazelor economice. Cea de a treia fază va fi distrugerea fundamentelor sistemice – statal-politice. Ceea ce înseamnă pieirea Europei. Deja astăzi, aici se tem să arboreze steagurile, să poarte cruci, să meargă cu o bere pe stradă, să poarte fuste scurte, să-şi sublinieze masculinitatea, să facă cunoştinţă cu fete. Astăzi, în Europa a devenit o realitate să-i înveţi pe copii că Cenuşăreasa este un tînăr, pe care-l iubeşte prințul. Astăzi, pentru mulți, acest lucru este normal. Este oare normal acest lucru? Nu, nu e normal!

Ei ne impun nişte lucruri contradictorii, dar şi obiective infernale, diavoleşti, distrugînd conștiința socială a maselor. Anularea cuvîntului mamă şi tată este ceva normal pentru ei, iar să faci cunoştinţă cu o fată în stradă nu. Ai putea fi întemniţat. Nu e voie să înveţi copiii ce e ordinea și valorile tradiționale. Astăzi, în Norvegia părinţilor li se interzice să-şi învețe copii la domiciliu ceva pe de rost, în afară de muzică. Ei cresc cretini. Ei ucid familia și sexul. Polonezii spun în loc de sex („pol”), umăr („plecio”), oare de ce se va ţine îmbrăcămintea viitorului om, dacă el nu are un umăr. Acesta va rămîne pur şi simplu gol. Da! Și cineva vrea ca acesta să fie gol, atît în plan moral, cît și intelectual. Atît în plan juridic, cît și economic, căci viitorul Europei ei l-au identificat și prezis.

Problema s-a rezolvat. Negarea completă a vechilor tradiții și a moralei. Copiii sînt luaţi de la părinţii lor conform hotărîrilor instanțelor judecătorești, în cazul în care aceştia persistă în a-şi educa copiii, altoindu-le valorile sociale și morale tradiționale. Apoi urmează orfelinatele. Însă, după orfelinate în aceleași țări scandinave, unde proiectul acestei "revoluții morale", se adaptează şi se modulează intens, copilul nu poate merge să înveţe la o instituţie de învăţămînt superioară. Deci, la început din bunătatea inimii, de dragul copiilor, aceştia sînt luaţi din familiile lor, ca apoi aceşti nefericiţi să nu poată merge să înveţe la vreo instituţie. Unde este beneficiul și în ce constă minciuna? Stabiliţi dvs. înşivă. Totul e pe faţă. Europa piere. Piere și întreaga lume occidentală. SUA mai luptă încă, acolo timp de două sute de ani nu a mai fost nici o revoluție, nici operațiuni de epurare, ei şi-au păstrat încă elita, moralitatea strămoșilor, însă noii reformatori și acolo tot vin la putere și distrug, ceea ce nu a fost creat de ei. La urma urmei, de ce să distrugi un sistem, care funcționează şi aşa foarte bine. Care e sensul? Aceasta este o iluzie politică sau un sabotaj social deliberat? Gîndiţi-vă şi dvs. înşivă, dvs. decideţi.

Să tragem o concluzie intermediară referitor la cele spuse mai sus. Deci, degradarea modelului occidental este evidentă și nu este una naturală, ci este rezultatul unor acţiuni coordonate ale unui anumit grup de persoane. Politica promovată în Occident a fost prezisă, elaborată şi în mod artificial (dar pe neobservate) introdusă în această societate. O astfel de cale este numită în conspirologie ‒ conjuraţie. Deși nu-mi place termenul. Au inventat, de asemenea, expresia stupidă ‒ teoria conspirației. Dar peste tot − o conspirație, dacă înţelegem istoria ca proces, este ceva deliberat, conștient modelat și implementat de un anumit grup social, politic sau conspirativ. Și aceasta este o realitate. Aşa a fost întotdeauna. Întreaga istorie este o conspirație! Dacă doriți să tăiaţi de unul singur pădurea sînteţi ‒ idiot. Dacă doriți să schimbaţi lumea de unul singur astea deja sînt simptomele unui nebun. Doar dacă nu sînteţi Dumnezeu, chiar şi fiul acestuia din urmă, a avut nevoie de doisprezece ucenici. Aceşti doisprezece, printre altele sînt şi ei reflecţia unei conspirații?

Tot ceea ce este creat în societate, este creat de oameni cu tovarăşii dvs. de idei, cu oameni apropiaţi dvs. şi care împărtăşesc aceleaşi idei şi au aceleaşi idealuri cu dvs. Oamenii cu oameni schimbă lumea. Dar pentru ca să o schimbe, ei ar trebui să ajungă la o înţelegere. Acordul este o reflectare a unei anumite idei în societate, care a cuprins minţile acestor persoane, idee pentru care ei sînt dispuși să împartă o parte din propria lor personificare absolută a autosuficienței lor sociale, pentru că orice izolare înseamnă inacțiune. Aşadar, acordul este rezultatul unei comunități ideologice sau a unei comunităţi țintă. Astfel se creează, în conformitate cu una dintre teorii − statele. În economie acesta este − trustul. Anume un asemenea acord ei îl numesc ‒ conspirație. Și prin intermediul filmelor la comandă, în care din an în an este redus nivelul intelectual, unde vulgaritatea, grosolănia și violența sînt în top, ei ne ticsesc în cap această minciună. Care complot? Orice activitate socială bine gîndită pentru acei, care nu sînt obsedaţi de ea, сare nu-i cunosc scopurile însemnă ‒ conspirație. E simplu. Dar, nu! Ei tot insistă asupra versiunii sale din fanteziile Hollywoodiene, ei ni le-au băgat şi nouă în cap. Toate scenariile lor, toată această îndobitocire este un nonsens social. Esența acestuia e că în lume au existat întotdeauna oi, care au trăit fără vreo țintă. Şi ele trăiesc, de asemenea, de dragul progresului și ideilor morale, iar în cazul în care cineva încearcă să construiască ceva − e un conspirator.

Acest lucru este un nonsens. Omul a încercat mereu să schimbe lumea și să mobilizeze societatea în jurul lui. Ea e și cadrul și argila pentru reforme. Este aceasta o conspirație? Nu, aceasta este o activitate socială creatoare și nu trebuie întotdeauna să se anunţe despre ea în piață. Dînşii ne-au propus o variantă: ori unii băieţi rai gîndesc, creează, se opun, şi prin urmare, fie uneltesc un complot, fie au o idee; ori trăiţi ca nişte vite într-un ocol și faceţi, ceea ce vă poruncesc invizibilele clase superioare, iar acestea știu ce fac și ele nu fac parte dintr-o conspirație, ci se îngrijesc de ziua de mîine. Executarea regelui Charles Stuart nu este o conspirație. Revoluția din Franța nu e o conspirație. Revoluția din Rusia nu este o conspirație. Colapsul Uniunii Sovietice nu este o conspirație. Colapsul economiei europene − nu e o conspirație. Dezindustrializarea Vestului nu e o conspirație. Ciprul − nu e o conspirație. Cum profită? Pentru ei aceasta este o realitate obiectivă şi rezultatul unor procese istorice și civilizaționale. Iar ceea ce nu le convine este ‒ conspirație. Rezistența forţelor de dreapta în Europa este − conspirație. Europa națiunilor ‒ o conspirație. Templierii −conspirație. Tradiționalismul creștin ‒ conspirație etc.

Orice ideologie, realizată într-un spațiu social este − conspiraţie, în cazul în care acesta are un cadru semantic, un scop și personalităţi capabile să realizeze acest obiectiv. Pentru ce e nevoie de toate astea? Răspunsul este simplu. Cineva trebuie să ne bage în cap ideea că istoria este un proces spontan, negîndit, fatalist. Omul pur și simplu a ieşit afară din peșteră în lume și nu s-a mai întors.

Aceasta este o minciuna – în orice proces există scop și gîndire. Este timpul să fie oprit acest nonsens și pus punctul pe "i"! Există acțiunea şi aceasta este conștientă. Există acei, care structurează acțiunea în cauză, care realizează funcțiile comunicative, acei care o implementează în realitate. Deci, întreaga istorie este conspiraţia unui anumit grup de persoane? Şi nu numai a unuia. Multe dintre ele nici nu se cunosc. Mulți nu ştiau de existența generațiilor anterioare a acestor raţionalizatori istorici. Dar procesul a existat și a rămas.

Cel mai important lucru e ca show-ul să continue. Căci show-ul este un proces, iar în spatele lui este întotdeauna un plan, un scop deliberat şi stabilit. Aceste obiective sînt diferite, dar ele se divizează în mod clar în două: cele îndreptate spre creaţie, în sprijinul Planului Creatorului și – spre distrugere, pe hatîrul acelui grup de indivizi, care înțeleg astfel sensul existenței şi care au preluat controlul la diferite etape ale dezvoltării proceselor istorice.

Acești oameni nu vor să ne dezvăluie acel fapt, că cu planurile lor sinistre, ei îneacă în mod deliberat lumea noastră. Ei conduc conștient omul din Vest spre marginea prăpastiei, așa precum a fost adus la această margine omul sovietic, distrugînd cu măiestrie o țară măreaţă. Astăzi − noi obiective și planuri. Dînşii iau în mod deliberat pămîntul de sub picioarele civilizației occidentale. De ce? Probabil pentru că planul lor și planul acelora care au creat lumea occidentală, care a creat omul european, cultura și valorile lui sînt diferite și reciproc distructibile.

Şi ei, şi noi avem scopuri diferite și odată ce ei sînt astăzi la putere, ei au hotărît deja pînă una alta să ne zdrobească. Deși putem presupune, că zdrobirea noastră este şi scopul aflării lor la putere. Răul nu are scopuri înalte, ci se bazează pe opunerea binelui și pierea acestuia de la sine. E ca un parazit, iar acesta este sensul existenței lui. Scopul existenţei lor este în noi și în nimicirea valorilor și tradițiilor noastre. Iată ei le şi distrug. Cîte capete au zburat în timpul lăudatei revoluții engleze. Ce să mai spunem, însuşi regele Carol a fost trimis pe lumea cealaltă. Amintiți-vă că din anul 1789 ghilotina lucra continuu pe străzile din Franța. Robespierriştii au găsit o modalitate de a-şi rezolva problemele. La 10 iunie 1794, au reorganizat tribunalul revoluționar, în scopul simplificării litigiilor. Timp de 45 zile înainte de această dată au fost executaţi 577 de oameni. În aceeași perioadă de timp, începînd cu 10 iunie 1794 deja − 1285. Asta da tempou! Care este scopul?! Cît de multe viţe din cele mai distinse au fost lichidate. Atît aici, cît și în Mexic, unde, în timpul revoluției burgheze a fost împușcat împăratul Maximilian. Amintiți-vă de revoluţiile secolului al XIX-lea. Execuţiile planificate prin împuşcare al aristocrației europene. Moartea Habsburgilor. Comuna din Paris. Revoluția din 1917, uciderile în masă din timpul războiului civil de pe teritoriul fostului Imperiu rus. Epurările staliniste din paradisul sovietic etc. Ce au fost astea? Răspunsul este simplu! A fost un război civil total, care s-a extins în timpul terorii revoluționare franceze într-un război care a stors de sînge europenii și continentul nostru. Iar cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea au constituit finalul "baletului „marlezon” transeuropean" (adică o reprezentaţie de lungă durată, cuprinsă de norii incertitudinii şi prezentată de cineva anume) – aceştia doar au terminat de nimicit fondul genetic al națiunilor noastre.

Este ușor să modelezi un spațiu epurat. Un spațiu, lipsit de voință. Cumpărat de la rădăcini în zeci de ani de lăcomie, vulgaritate și desfrîu. Europa le-a avut pe toate și era mulţumită de aceasta. Europenii au hotărît, că cineva îi va hrăni timp de secole? Gata! Domnilor europeni, nu mai e nevoie de voi. Misiunea este încheiată.

 Acțiunea istorică s-a încheiat − ați fost disponibilizaţi. Iar istoria merge pe propria-i cale, ea are scopuri măreţe. Pentru realizarea acestora este Estul și China. Iar acei care nu vor înțelege, li se va aminti acest lucru, noile Gărzi Roșii și diviziile islamiste formate sub ochii noștri şi instruite cu banii Noului Vest. Lumii noastre, lumii vechii Europe i-a fost dată sentința, iar aceasta e un fapt. Dar ce e de făcut? Eterna întrebare a progresiștilor şi revoluționarilor. Marine Le Pen a spus: „Astăzi, Uniunea Europeană s-a „cufundat în beznă”. „Pretutindeni a biruit noua formă de sclavie sub forma unei teribile politici a hipereconomiei ...

Aceste măsuri duc la jefuirea popoarelor − fără un scop și fără vreun rezultat. Unii plătesc, iar în schimb le cresc datoriile. Alţii sînt sufocaţi, lor li se reduc salariile, pensiile, iar fiara de Bruxelles în mod deschis se repede déjà şi spre economiile acestora”. Iată cuvintele unei persoane, incluse împreună cu tatăl său în rîndul „fasciștilor” dar, care în același timp, este capabilă să gîndească și să fie îngrijorată pentru viitorul Europei și al lumii occidentale veritabile.

Atunci, ce se întîmplă oare în Occident? Răspunsul este simplu. Aceasta este o revoluție. O revoluție (din latina tîrzie „revolutio” − rotație, revoluție, transformare, schimbare, convertire). Da aceeaşi revoluție, care a schimbat cîndva fața Pămîntului. Se schimbă în ultimele secole respirația și esența Europei, care distrugea vechea lume aristocratică. Lozincile ei „jos cu altarele și tronurile” este programul de acțiune îndreptat spre răsturnarea acelor valori și realități politice, care timp de mii de ani, datînd cel puțin din perioada merovingiană, formează aspectul continentului nostru. Carol cel Mare a cimentat aceste valori în principii imperiale. Vaticanul a controlat veacuri la rînd statornicia acestora. Aristocrația, urmașii acelor luptători, care au respins cultul lui Odin şi Thor, Perun și Venus şi care a adoptat creștinismul sub două forme romano-catolică și ortodox-bizantină, există, de asemenea, şi este o țintă în acest război etern al lumilor.

Vechea Europă a pierit în mreaja revoluțiilor, dar au rămas națiunile și elitele lor, valorile creștine tradiționale, dar cel mai important este că au rămas viţele de neam și sînge din sîngele lor. Anume cu aceste avanposturi ale lumii, care a dispărut și luptă astăzi revoluția și apologeții acesteia, soldații și ofițerii ei. Părea că lumea veche s-a prăbușit, dar revoluția are propriile planuri și scopul ei, căci ea este veșnică ca şi lumea și continuă, sfîrșitul ei este începutul unei noi revoluții, izbucnită din același centru.

Astăzi, revoluția din întreaga lume suprimă resturile unei altei lumi, a lumii tradițiilor, care se retrage permanent, uneori opunînd rezistenţă. Și, iată ultimele faze ale revoluției se desfășoară în fața ochilor noștri. În curînd vom putea vedea rezultatele acestui proces, formarea diabolică a unei lumi străine Mumei Terra, a elitei.

De ce au loc toate astea? Nu este un secret pentru nimeni faptul, că Europa timp de secole a dus o povară istorică uriașă, sensul căreia a constat în răspîndirea fundamentelor civilizaționale, răspîndirea doctrinelor abrahamice și a bazelor științifice ale civilizației noastre. Europa a jucat un rol-cheie în globalizarea lumii şi contopirea, concreşterea, unirea unor spații geopolitice îndepărtate, fără vreo legătură între ele. Căci, dacă nu ar fi fost Europa, atunci ce ar fi putut uni Imperiul japonez și, spre exemplu, Orientul Mijlociu, Iranul și America Latină, India și civilizația chineză. Ele erau străine și, în general, cu greu îşi ghiceau reciproc existenţa. Europa a unit aceste lumi, ca să aducă la începuturi ideea antică, iar apoi morala iudeo-creștină care au devenit baza universală a valorilor etice. Mai tîrziu, li s-au alăturat valorile epocii Renașterii și marile creații ale Titanilor acelor timpuri. Toate celelalte doctrine pînă de curînd, de la budism pînă la şintoism, au avut rolul unor jucători locali. Elitele lor formau propriile spații doar cu acordul elitelor atlantice ale Europei și Americii.

Dar astăzi, la inițiativa unor anumite cercuri din Europa și America, au început să se ridice civilizațiile regionale. Unele dintre ele, cum ar fi China sau cele din lumea islamică au început să-şi formeze propria privire autentică asupra universului și viitorului planetei. China a luat chiar inițiativa în mîinile sale și devansează cu succes Occidentul într-o cursă economică dificilă. Pînă cînd pe plan economic, mîine va deveni o cursă geopolitică și militară. Islamul, de asemenea, nu pierde timpul în zadar. Luptă pentru dreptul lui sub soare, India și America Latină, îşi ridică capetele, Iranul și Japonia, care are un impact enorm în plan economic şi al resurselor. Vestul cedează fostele sale poziții, caci este erodat treptat din interior, iar asemenea țări precum China, îşi îndreaptă umerii istorici şi iau asupra sa inițiativa civilizațională. De ce se întîmplă toate acestea? Care ar fi motivele?

Totul este simplu: ei pur şi simplu sînt ajutaţi să se ridice, iar Occidentul să se îndrepte spre declin. Astăzi scopul lor nu constă în progres, ci în lichidarea (nivelarea) unui anumit jucător al civilizației europene și în perspectivă, într-o perioadă mai îndelungată − distrugerea omenirii europene. Da, anume astfel! Căci, cineva de acolo de sus l-a condamnat pe acest om european și țările lui de influență, acele spații, pe care se extind posibilităţile sale volitive intelectuale, culturale și economice. Anume acest spațiu astăzi se deteriorează și se distruge intens, anume aceasta şi este ultima fază a revoluției antieuropene. Ce se întîmplă în Occident și de ce îl pregătesc, cum vedem noi etapele acestui proces? Ce fel de oameni stau în spatele acestui proces şi cum văd ei lumea pe viitor? Aceste întrebări vor constitui esența următoarei părţi a lucrării noastre.

Urmează

V. Matveev