10 april 2015, 10:30 Celebrities 11511

Mihai Cociu, moldoveanul care a ajuns triplu campion la Motocross în România

Coroana cu lauri de multe ori vine la pachet cu sacrificii, suferinţe şi multă durere. Dar de fiecare dată când cazi şi simţi că nu mai poţi trebuie să te ridici şi să continui cu şi mai multă ardoare, cu şi mai mult zel. Asta aflăm de la renumitul sportiv de motocross din Moldova, care a ajuns și la Campionatul Mondial de profil, Mihai Cociu, în interviul ce urmează.

Mihai, se ştie că rezultatele uluitoare sunt suma eforturilor mici depuse în fiecare zi. Tu de la ce vârstă ai fost iniţiat în acest sport?

Am început cam târziu, la 8 ani, dar am avut un start foarte bun şi corect cu ajutorul antrenorului Iurie Trofimeţ din Ucraina. Mi-a fost antrenor timp aproape 5 ani şi m-a ghidat ca să ajung pe drumul pe care sunt acum.

Ce reprezintă pentru tine motocrossul? E doar un sport pe care-l practici sau totuşi ceva mai mult?

Pentru mine motocrossul e ca pentru fiecare om lucrul lui de zi cu zi: pe bune, eu merg la motocross ca la serviciu. Până la 22 de ani m-am dedicat lui complet, de aceea acum am aşa rezultate.

Cât timp în zi îl dedici antrenamentelor?

Programul meu zilnic arată astfel: mă trezesc la 7:00-7:30, apoi alerg o jumătate de oră, după care efectuez nişte exerciţii de întindere. Pe la orele 12:00-13:00 încep antrenamentul care durează până pe la orele 16:00-17:00. Şi seara la fel, alerg, însă e ceva mai lejer. O fac pentru a nu fi obosit a doua zi. Deci practic toată ziua fac sport şi tot ce e legat de el.

La sigur ai multe titluri câştigate şi vreau să te rog să ni le expui şi nouă.

Deţin titlul de Campion la Campionatul Naţional de Motocross din România din anii 2001-2003 categoria 65cc, de asemenea şi din anii 2002-2004 deja la categoria de 85cc, în 2004 am luat şi titlul de câştigător la Campionatul Naţional de Supercross din Ucraina. În 2008 am obţinut titlul de dublu campion la Campionatul de Motocross din Europa de Est la categoria Juniors şi Seniors. În 2009 m-am clasat pe poziţia a 9-a la campionatul Internaţional din Italia. La campionatul European din 2010 am obţinut poziţia 26 în Lombardia (runda 1), poziţia 23 în Germania (runda 4) şi poziţia 14 în Italia (runda 7). La Campionatul Mondial de Motocross MX2 din 2011 m-am calificat pe poziţia 27 din 35 în Limburg, iar în anul 2012 de asemenea la Campionatul Mondial de Motocross MX1 în Rusia m-am calificat deja pe poziţia 17 din 40.

Cum te simţi când la concursurile internaţionale la care participi eşti prezentat ca unicul participant din Republica Moldova? Şi apropo, ce cunosc oamenii despre ţara noastră, dacă o cunosc, în general?

Sigur că mă simt foarte mândru când urc pe podium şi în sptele meu se arborează steagul Republicii Moldova şi se cântă imnul ţării mele. Evident, simt atunci o mare bucurie. Am avut multe cazuri când sportivi din Suedia sau chiar alții cu care mă împrietenisem deja mă întrebau unde se află ţara din care vin. Eu le-o arăt pe hartă şi ei se miră cât e de mică. Mi s-a întâmplat să încurce Moldova cu Mongolia, şi eu îi corectam (zâmbeşte). Deseori primesc întrebarea: cum eu, dintr-o ţară aşa mică, am ajuns la un aşa nivel? Le răspund că doar prin multă muncă obţii totul, atlfel nu ai cum.

Ştiu că ai suferit o traumă gravă la spate şi la faţă în urma unui accident şi o perioadă lungă ai fost înafara antrenărilor şi participărilor la concursuri. Cum a fost acea perioadă pentru tine? Ce ţi-a servit drept imbold să-ţi revii şi să continui acest sport?

Da, corect am avut o traumă gravă la spate, în urma căreia am rămas cu 3 vertebre rupte, care deja o să mă urmărească mereu, plus faţa. Mi s-a întâmplat în 2011 când eram în Italia. Am căzut şi casca s-a rupt, traumându-mi serios faţa în partea stângă, nasul, maxilarul şi toate oasele din jurul ochiului, chiar nu vedeam nimic cu ochiul stâng. A durat mult până mi-am revenit. Câteva luni am fost internat într-un spital din Italia. Chiar dacă medicii mi-au zis că trebuie să stau mai mult, pentru a mi se recupera complet faţa, nu am rezistat. Chiar peste jumătate de an am revenit din nou în sport şi astfel parcă chiar mai repede mi-am revenit. De speriat, nu m-am speriat, căci în viaţă ţi se pot întâmpla multe lucruri. O viaţă avem – o şansă avem! Consider că dacă mi-am revenit după aşa o traumă, în urma căreia am stat chiar câteva ore în comă, înseamnă că Domnul mai vrea ca eu să practic acest sport (n.r. motocross). Şi Îi mulţumesc Domnului că mi s-a întâmplat acest accident anume în Italia, căci acolo mi-au acordat imediat primul ajutor şi mi-au făcut operaţie plastică, astfel nu am rămas cu sechele.

Spune-mi, te rog, în ce ipostază te vezi peste 10 ani? În acest sport sau nu? Și în calitate de ce?

În mod sigur mă văd ca antrenor, deoarece vreau să dau mai departe toată şcoala care am făcut-o eu, să împărtăşesc experienţa mea mai departe altui tânăr care ar ajunge și mai sus, care ar atinge scopuri pe care eu nu le-am atins. Chiar acum mă aflu în Rusia, unde antrenez un băieţel de nouă ani pentru a participa la Campionatul Mondial. Ştiu că e foarte greu să predai, însă fac tot posibilul să-mi reuşească. Acum suntem în perioada de încercare, de o lună, să vedem dacă ne va reuși. Iar dacă reuşim să obţinem la Campionat măcar un loc din primele trei, atunci acesta o să fie un mare pas în cariera mea de antrenor.

Ești un exemplu demn de urmat la capitolul efort și perseverenţă. Ce sfat le-ai da tinerilor care vor să devină şi ei sportivi cu renume mondial?

Ce-aş putea să le spun, decât că trebuie să lucreze mult, mult, ca să obţină un rezultat în viaţă. Cum se spune: „din pod nu ne cade nimic". Iar când lucrezi şi atingi un success, trebuie să depui tot mai mult şi mai mult efort – cu cât devii mai profesionist, cu atât trebuie să depui mai mult efort, pentru te menţine la acel nivel. Şi ai nevoie de mult mai multă rezistență, caracter, cu alte cuvinte, trebuie să te ții cu dinții pentru a-ți atinge scopul pe care-l ai. În viaţă mereu trebuie să ai scopuri şi să tinzi să le atingi. În cazul meu așa funcționează motivarea: mi-am pus scopul să ajung la Campionatul Mondial, am ajuns, ocupând un loc în primii 20. Acum scopul meu este să-l antrenez pe acest băieţel ca să ajungă deja el să ocupe un loc bun la Mondiale. Acum bucuria mea că am ajuns să obțin un loc la mondiale este chiar mai mare.