18 december 2012, 16:05 Moldovan reality 7501

Cum este ”ajutată” Moldova de cetățenii străini

Foto: turnulsfatului.ro

În iulie 2009, la putere în Moldova a venit Alianța pentru Integrare Europeană, care inițial consta din patru partide: PLDM, PL, PDM, AMN. Și dacă la început AIE era o structură mai echilibrată, întrucît în componența ei, cu excepția PLDM care e de dreapta, și a PL, care e radicală de dreapta, intra AMN – de centru și PDM – de centru-stînga, atunci, în decembrie 2010, situația s-a schimbat radical. AMN nu a trecut în Parlament, iar scheletul alianței l-au format PLDM (32 de mandate) și PL (12 mandate). Partidului Democrat, care are o doctrină de centru-stînga, i-au rămas doar 15 locuri. În plus, în PDM au nimerit deputați cu viziuni de dreapta, și chiar pro-române (A. Candu etc.).

Toate acestea, desigur, au avut un impact asupra activității AIE. Cînd a venit la putere datorită susținerii financiare, ideologico-mediatice și politice românești, (România a salutat evenimentele din 7 aprilie, iar mass-media din România a susținut în mod deschis PL și PLDM), Alianța a fost nevoită să plătească.

Primul pas-cheie, care a deschis calea spre putere adepților românismului și cetățenilor români, s-a produs încă în 2009. Apoi alianța a anulat vizele de intrare în Republica Moldova pentru cetățenii romani, a fost înlăturată sîrmă ghimpată de la frontieră de pe rîul Prut și, cel mai important, a fost abrogată legea care interzicea persoanelor cu cetățenie română să ocupe cele mai înalte funcții în structurile de stat ale Republica Moldova. Acest lucru a deschis calea spre o serie de activități menite să distrugă bazele statului moldovenesc.

Amintim că jurămîntul pe care îl depun cetățenii români față de statul lor, în temeiul articolului 19 din Constituția română, are următorul cuprins: "Jur să fiu devotat Patriei și poporului român, să apăr drepturile și interesele naționale, să respect Constituția și legile României". Cuvîntul-cheie aici este "apărarea intereselor naționale ale României". Cum se combină aceasta cu apărarea de către cetățenii români care se află în fruntea statului nostru a intereselor naționale ale Republicii Moldova, în multe cazuri, nu este clar. Cu atît mai mult, că Constituția română are și un alt articol care prevede în mod clar că "Fidelitatea față de țară este sacră". (Art. 54 (1) din Constituția României). Există articole corespunzătoare în Codul penal, care prevăd persecutarea, în temeiul dreptului penal, a cetățenilor români care încalcă aceste prevederi constituționale.

Pe de altă parte, interesele naționale ale Republicii Moldova, care unesc oamenii, presupun protejarea suveranității și independenței naționale, integrității teritoriale și unității naționale a cetățenilor și identității lor naționale, care sînt baza statului.

Fără națiune, care este coloana vertebrală, axa statului, nu poate exista nici însăși statalitatea. Cu dispariția nucleului național, dispare și însuși statul. În Moldova, acest nucleu îl formează moldovenii. Cel de-al doilea nucleu, mai mic – populația rusolingvă.

Astfel, cea mai importantă sarcină a puterii, care tinde să dezvolte suveranitatea Republicii Moldova, este dezvoltarea ideii naționale moldovenești, a moldovenismului fundamentat științific, promovarea adevăratei istorii a poporului moldovenesc, aprobarea vechiului nume al națiunii - "moldovean" și a limbii - "moldovenească". Pe această bază e posibilă consolidarea întregului popor al Republicii Moldova în jurul națiunii majoritare pentru un viitor mai bun, inclusiv în ce privește formularea unei politici economice adecvate. În caz contrar, va avea loc creșterea contradicțiilor și conflictelor în societate – ceea ce deja vedem astăzi. Însă toate acestea sînt contrare intereselor statului vecin, căruia i-au jurat credință la obținerea pașapoartelor românești majoritatea înalților demnitari ai Republicii Moldova.

De aceea nu trebuie să ne lăsăm surprinși de faptul că oficialii moldoveni care au jurat credință statului român nu se grăbesc să realizeze cîteva lucruri de bază pentru consolidarea suveranității și identității moldovenești:

- încheierea acordului de frontieră (nu cu privire la regimul de frontieră, dar anume cu privire la frontieră), care să elimine toate problemele la frontieră, ceea ce este un factor important al suveranității statului asupra unui anumit teritoriu;

- încheierea unui tratat politic de bază cu România, care ar consolida suveranitatea și independența Republicii Moldova;

- introducerea în școli a Istoriei Moldovei, și nu a românilor;

- revenirea la simbolismul istoric al Moldovei, adică renunțarea la vulturul român (cu taurul moldovenesc captiv pe piept), și, posibil, la tricolor;

- respectarea Legii presei, care interzice finanțarea mass-mediei din exterior, inclusiv de România, care în prezent sînt aproximativ 25;

- respectarea Legii cu privire la partidele politice, care interzice finanțarea din exterior;

- repunerea în vigoare a legii care interzice persoanelor cu dublă cetățenie să dețină funcții de conducere în stat;

- ratificarea Acordului moldo-ucrainean cu privire la drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale, semnat pe 17 decembrie 2009 la Chișinău. Acordul a fost ratificat de Parlamentul ucrainean și aprobat de către președintele Ucrainei. În același timp, el nu poate intra în vigoare, ca urmare a refuzului părții moldovenești de a-l ratifica în Parlament.

- soluționarea conflictului transnistrean și unificarea țării. Pe 30 noiembrie, președintele Comisiei Europene, Jose Barroso, a declarat: "Problema transnistreană este foarte importantă. Dar nu merită legată în mod direct de integrarea europeană". Și asta înseamnă un singur lucru: alianța de guvernămînt ar putea renunța la ideea reglementării conflictului transnistrean ca la sarcină primordială în păstrarea și consolidarea statalității Republicii Moldova. Pe scurt, AIE urmează paradigma română, conform căreia unirea cu Transnistria ar împiedica unirea cu România.

Și multe, multe altele ...

Anume din cauza dependenței oficialilor moldoveni de România, delegația Republicii Moldova la ONU de fiecare dată votează împotriva condamnării glorificării fascismului. Pe 26 noiembrie, în cadrul ședinței Comitetului III al Adunării Generale a ONU, delegația Republicii Moldova a refuzat să sprijine rezoluția elaborată de Rusia, care avertizează țările asupra inadmisibilității glorificării nazismului. În document este exprimată profunda îngrijorare cu privire la creșterea în Europa și în alte regiuni de pe glob a mișcărilor extremiste care promovează rasismul și xenofobia, care de asemenea se ocupă cu răspîndirea ideologiei fascismului și superiorității rasiale. "Pentru" proiectul de document elaborat de către Rusia în colaborare cu delegațiile din 42 de țări, au votat 120 de state membre ONU. "Împotrivă" s-au pronunțat trei țări – SUA, Canada și Insulele Marshall, iar alte 57 de țări s-au abținut, inclusiv Republica Moldova. Esența abținerii noastre este clară: condamnînd fascismul și legionarismul, Moldova va fi nevoită să adopte o poziție mai dură privind reabilitarea lui Antonescu, revizuirea istoriei și rolului României în cel de-al Doilea Război Mondial, să dea o ripostă pretențiilor teritoriale ale României, să interzică și să prevină activitățile organizațiilor extremiste, cum ar fi "Noua Dreaptă". Ale cui interese a servit în acest caz Guvernul Republicii Moldova? Întrebarea este retorică – nu ale Republicii Moldova.

Există și probleme economice, care afectează grav economia noastră:

- adoptarea pachetelor energetice ale UE și nedorința de a renunța la pachetele energetice 2 și 3. Acest lucru nu ne permite să reducem prețul gazelor rusești, ceea ce face economia țării în general neprofitabilă, iar țara – dependentă de Vest și de România.

- refuzul în 2009 a împrumutului de 1 miliard de dolari din partea Chinei și împrumutului de 500 milioane de dolari de la Rusia, care se preconiza să fie direcționați spre infrastructură, și nu pentru sprijinirea bugetului. Refuzul banilor a fost dictat de Vest și de România vecină, care se tem de creșterea influenței chineze și ruse în Moldova.

- declarațiile și acțiunile antirusești în scopul distanțării de Rusia și acompanierea conservatorilor români și din Vest. Ca rezultat, Moldova are pierderi permanente la exportul de vinuri, produselor agricole etc.

Anume aceste aspecte subminează statalitatea moldovenească și economia ei, însă corespund pe deplin intereselor statului vecin.

Merită, oare, să rămînă la putere oameni care se află sub amenințarea urmăririi penale de către țara vecină, în cazul în care aceștia, competent și profesional, în relațiile cu țara vecină, își vor îndeplini obligațiile față de poporul pe care îl conduce și care i-a ales?

Poate că este necesar să se aleagă: ori puterea în Moldova, ori cetățenia română?

*Despre "activitatea" cetățenilor români în Moldova

Pentru a înțelege acțiunile oficialilor moldoveni care dețin cetățenie română, oferim cititorului lista persoanelor care au depus jurămîntul de credință statului român, publicat la timpul său în mass-media moldovenească:

1. Dorin Chirtoacă, primarul general al Chișinăului
2. Vladimir Plahotniuc (Vlad Ulinici), prim-vicepreședintele Parlamentului
3. Mihail Șleahtițchi, ex-ministrul Educației
4. Mihail Moldovanu, viceprim-ministru
5. Leonid Bujor, consilier al prim-ministrului pe probleme de educație, ex-ministru al Educației
6. Alexei Roibu, ex-ministru de interne (în 2011-12)
7. Valeriu Streleț, președintele fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova
8. Vladimir Hotineanu, președintele Comisiei parlamentare Protecţie Socială, ex-ministru al Sănătății
9. Corina Fusu, vicepreședinte al Partidului Liberal, vicepreședintele Comisiei parlamentare pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media
10. Ana Guțu, șefa delegației Parlamentului Republicii Moldova la APCE
11. Ion Hadârcă, liderul fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal
12. Victor Guzun, ambasadorul Republicii Moldova în Estonia
13. Valeriu Guma, secretar al Comisiei parlamentare pentru economie, buget și finanțe
14. Marcel Răducan, ministrul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor
15. Victor Bodiu, Secretarul General al Guvernului
16. Vasile Bumacov, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare
17. Pavel Filip, ministrul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor
18. Valeriu Munteanu, secretarul fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal
19. Angel Agachi, secretar al fracțiunii parlamentare a Partidului Liberal Democrat din Moldova
20. Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale
21. Iurie Reniță, ambasadorul Republicii Moldova în România
22. Ion Lupu, directorul agenției "MOLDSILVA" (în timpul inundării satelor de lîngă Prut a fost directorul Agenției "APELE MOLDOVEI")
23. Ștefan Urîtu, vice-președintele CEC.

Și așa mai departe (mai multe surse spun ca Vlad Filat, Mihai Ghimpu, Iurie Leancă, Valeriu Lazăr, de asemenea, sînt cetățeni ai României, dar nu oferă nici o dovadă în acest sens).

Unii membri ai AIE sînt agenți de influență românească în Republica Moldova și nu ascund acest lucru. Vorbind mai simplu, ei promovează interesele țării vecine, care de multe ori vin în contradicție cu interesele statului moldovenesc. De obicei, aceștia ușor pot fi recunoscuți după titlul de "comandor" sau "Steaua României", care sînt acordate pentru promovarea românismului. De exemplu, Mihai Ghimpu a fost în ianuarie 2010 decorat de președintele român Traian Băsescu cu Ordinul "Steaua României". Atunci, acest lucru arăta mai mult ca un fel de "învestire" și a dat un semnal electoratului unionist, potrivit formulării exacte a analistului politic Igor Boțan, despre faptul cine este astăzi favoritul României în Republica Moldova.

În principiu, acțiunile ulterioare ale cetățenilor cu cetățenie română, care ocupă poziții-cheie în Moldova, explică cu ușurință pe cine slujesc în realitate acești domni.

Vom numi doar cîțiva cetățeni a căror activitate a dăunat statalității moldovenești.

1. Mihai Ghimpu – liderul PL, în perioada 2009-2010 – președinte interimar al Republicii Moldova. În septembrie 2009 a publicat Decretul privind eliminarea obligativității vizelor pentru cetățenii români. Aflîndu-se în postul de președinte interimar, obligat de Constituție să fie garantul suprem al suveranității, independenței și integrității teritoriale a țării sale, a organizat celebrarea oficială pe 1 decembrie 2009 a sărbătorii "Ziua Națională a României". El a promis să elimine articolul 13 din noua Constituție privind denumirea limbii (este vorba de limba moldovenească). De asemenea, în proiectul noii Constituții, Ghimpu a propus să fie exclusă autonomia găgăuză, care împiedică unirea cu România, să fie scos articolul cu privire la neutralitate. A semnat în primăvara anului 2010 Declarația cu privire la Parteneriatul strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova în care României îi revine rolul de "avocat al Moldovei", adică de suzeran, iar Moldova își recunoaște rolul său de protectorat. Pînă în prezent, principiile de bază ale prezentului acord nu sînt cunoscute.

Pe 24 iunie 2010, Mihai Ghimpu efectuează o diversiune ideologică și simbolică împotriva propriei statalități prin emiterea Decretului privind declararea zilei de 28 iunie 1940 Zi a ocupaţiei sovietice. Decretul a declarat statalitatea moldovenească drept ilegitimă și ilegală. Esența decretului este simplă: recunoscînd crearea RSSM ca fiind un "produs al ocupației", Ghimpu a lăsat să se înțeleagă în mod indirect că Basarabia, adică Moldova, ar trebui să treacă în proprietatea României. A inițiat în august 2010 încheierea între Ministerele Afacerilor Interne ale României și Republicii Moldova a unui acord, în conformitate cu care România a avut posibilitatea să introducă unități de jandarmerie pe teritoriul Republicii Moldova pentru a participa la acțiunile de "îmblînzire" a cetățenilor moldoveni.

2. Vlad Filat, de asemenea, promovează agenda României, deși nu la fel de nepoliticos și cinic, cum o face Ghimpu. Se pare că Filat cedează în fața presiunii Bucureștiului, deși fără tragere de inimă. El a participat personal la scoaterea sîrmei ghimpate de la frontieră, a semnat Acordul privind micul trafic de frontieră, a semnat un acord cu România privind regimul de frontieră, a înlocuit pe saitul Guvernului abrevierea MD cu RO. Inițial s-a opus, dar apoi a cedat introducerii Istoriei românilor în școli, a semnat acordul ce ține de construirea gazoductului Iași-Ungheni, care ar trebui să lege Moldova de sistemul energetic românesc și să faciliteze controlul asupra Chișinăului. El a început, de asemenea, tradiția desfășurării ședințelor comune a guvernelor Republicii Moldova și României.

3. Dorin Chirtoacă, primarul general al municipiului Chișinău, ”s-a manifestat” prin faptul că, la începutul mandatului său, i-a transmis lui Traian Băsescu o oală cu pămînt moldovenesc, ceea ce la nivel simbolic înseamnă "închinare", "predarea" pămîntului moldovenesc noului proprietar. Tot el a permis marșurile unioniste, a contribuit la apariția străzii Antonescu, a împînzit orașul cu bannere ”Chișinău – oraș românesc”, a stat în fruntea marșului unionist de la Chișinău, a echivalat soldații sovietici cu veteranii români. În vara aceasta, la nunta fiicei lui Băsescu, a cîntat împreună cu președintele român "Treceți batalioane române Carpații". În anul 2000, ca unul dintre liderii CAIRO, a cerut restricționarea activității mijloacelor mass-media ruse, sub pretextul că acestea încalcă Codul Audiovizualului.

4. Vladimir Plahotniuc (Vlad Ulinici) – prim-vicepreședintele Parlamentului. Din spusele sale, a adus la putere Alianța pentru Integrare Europeană, a contribuit la interzicerea simbolurilor victoriei. Potrivit unor analiști, controlează partidele pro-române PNL și PL. Liderul PNL, Vitalia Pavlicenco, l-a numit "un adevărat român". Potrivit declarației lui Mark Tkaciuk, a stat în spatele marșurilor unioniste de la Bălți. El este autorul inițiativei legislative privind sistemul electoral majoritar, punerea în aplicare a căreia va duce la pierderea Transnistriei și, astfel, a statalității. Postul de televiziune "Prime", aflat sub controlul său, a prezentat la alegerile municipale din 2011 filmul antirusesc și antimoldovenesc "Golgota Basarabiei". Pe 4 decembrie, același "Prime" a pus pe post clipul video "Dor de Basarabia", care promovează ideea unionistă.

5. Leonid Bujor și Mihail Șleahtițchi – miniștrii Educației din partea AIE. Au introdus prin ordin Istoria românilor, care poate fi considerată drept una dintre cele mai grave diversiuni ideologice împotriva propriei țări. De fapt, ei au dat o lovitură serioasă matricei naționale a Moldovei și conștiinței naționale prin demararea procesului de recodificare a acesteia.

6. Alexei Roibu – ex-ministru al Afacerilor Interne. Sub conducerea sa, poliția a introdus practica apărării unioniștilor, ”rezervarea” pentru stataliști a unor locuri împrejmuite de un gard special. Activitatea ministrului a fost criticată de opoziție. Deputații au atras atenția ambasadorului României asupra activității cetățeanului Alexei Roibu, care conduce Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. Potrivit legislatorilor, "orice provocări la adresa protestatarilor pașnici, la fel ca și orice utilizare a forței împotriva lor de către subordonații săi, vor avea un impact negativ asupra imaginii statului român, a cărui cetățenie este solicitată de ministrul Afacerilor Interne, Alexei Roibu".

 

7. Alexandru Tănase – președintele Curții Constituționale. Prin decizia CC a permis activitatea partidelor și programelor unioniste, astfel punînd o bombă la temelia statalității.

8. Deputații liberali I. Hadîrcă, C. Fusu, V. Munteanu, A. Guțu – promovează agenda României. Au propus limitarea derulării filmelor în limba rusă, cu introducerea subtitrărilor, amenda pentru publicitate în limba rusă, în cazul în care nu există nici un text însoțitor în limba română, introducerea în Constituție a conceptului de "limba română", limitarea autonomiei găgăuze, revizuirea concepției naționale. La APCE au votat împotriva Rusiei, cerînd restituirea aurului românesc.

Aici am oferit cîteva exemple ale activității acestor cetățeni. Dar în afară de acestea, în AIE există încă mulți cetățeni ai statului vecin – "agenți de influență", care realizează în mod activ agenda României, participînd la distrugerea Moldovei. Ei s-au stabilit bine la Președinție (în perioada 2009-2010 – Dan Dungaciu, în 2012 – Vlad Țurcanu, care scrie texte pro-românești pentru președinte), Guvern, Parlament. Anume datorită lor unele ministere și agenții (Ministerul Apărării, Ministerul Afacerilor Externe, SIS, Primăria municipiului Chișinău etc.) se află pe deplin sub control românesc. Mulți dintre ei s-au stabilit în Consiliul Unirii, format din cetățeni români care lucrează în mod deschis împotriva Republicii Moldova. Alții ajută Acțiunii 2012, care a reușit să convingă 500 de candidați români să semneze Pactul pentru Basarabia, menit să contribuie la unirea cu România. Iar în acest pachet se propune la nivel de stat promovarea asimilării Moldovei și a moldovenilor.

Analiza noastră arată că s-a ajuns prea departe. Dacă vouă, stimați domni politicieni, vă este scumpă Moldova și interesele alegătorilor dumneavoastră, dacă dumneavoastră cu adevărat respectați moldovenii, trebuie să renunțați la cetățenia română. Și cel mai important, trebuie să renunțați la servirea intereselor altor state în detrimentul celui propriu.

Așa va fi și onest, și corect.

Mihail SORBALĂ