07 may 2017, 14:55 Moldovan reality 4922

Calea noastră. Reflecții pe marginea parcursului european

Veaceslav Matveev

Ieșirea Marii Britanii din UE a devenit o provocare serioasă pentru proiectul Europei Unite.

Acest pas categoric al Londrei față de Bruxelles încă urmează a fi studiat profund. Însă problemele ce apar în legătură cu situația din UE nu țin doar de cunoscuții pași ai elitei britanice. Mai degrabă, aici se manifestă adevăratele probleme cu caracter global, ce se referă la alți membri ai spațiului politic european, precum și la cei care tind încolo. Desigur, toate acestea trebuie să intre și în atenția elitei moldovenești.

Ce nu ne convine

Istoria conspirațională a Europei: Prioratul Sionului și guvernul mondial

Noi, în Moldova, fără îndoială, din punct de vedere istoric, ne considerăm drept membri ai Europei unite. Și Moldova medievală, și principatele Valahia și Moldova, unite în 1858, fără îndoială, erau formațiuni politice și statale europene. Drept dovadă sînt biografiile domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir (membru al Academiei de Științe de la Berlin), ambasadorului Rusiei la Paris și Londra în 1733-1744 Antioh Cantemir, istoricilor Miron Costin și Grigore Ureche, lui Alexandru Cuza-Vodă, Mihai Eminescu, profesorului de istorie a religiilor de la Universitatea din Chicago Mircea Eliade. Dar să fii european – or, poporul moldovenesc s-a format istoric ca un popor european – nu înseamnă să accepți orbește toate condițiile jocului politic promovat de Occident.

Nu doar în Moldova, unde din timpurile străvechi există o anumită tendință spre Est, unde prietenia cu Rusia și Ucraina face parte din conștiința noastră națională, dar în Occident sînt multe probleme ce țin de elitele tradiționale și adoptarea de către ele a modelului spațiului politic european, promovat în prezent de Bruxelles. Nu totul e rău acolo. Europa și Marea Britanie alcătuiesc cea mai mare economie din lume. În plan demografic, UE este cea mai mare formațiune politică. Același lucru se referă și la volumul comerțului și influența Europei unite asupra lumii. Și aici există foarte multe probleme ce nu convin elitelor tradiționale ale vechii Europe și, desigur, aceste probleme trebuie studiate minuțios de către statele ce pretind aderarea la UE.

Acest model nu este acceptat de la adepții lui de Gaulle din Franța, care, în marea lor majoritate, se reunesc în jurul „Frontului Național" al lui Marine le Pen, pînă la adepții celei mai mari forțe politice din Polonia „Justiție și echitate" a lui Kaczynski, de la dreapta din Ungaria pînă la adepții „Partidului libertății" din Austria, de la regionaliștii din Italia pînă la conservatorii germani. Toate acestea constituie o parte importantă a elitei. Din ea fac parte nu doar politicieni, dar și businessmeni, aristocrați și reprezentanți ai culturii și științei. Este o parte considerabilă a populației influente din Europa, iar vocea ei nu e "glasul celui ce strigă în pustie". Doar în Franța putem să ne amintim de Brigitte Bardot, Paco Rabane, marele filozof contemporan, liderul centrului de studii ale civilizației europene Alain de Benoit etc. Prin urmare, problema există și ea este considerabilă.

Nemulțumirea crește

La mijlocul anilor 1990 președintele de atunci al Comisiei Europene, Jacques Delors, avertiza despre nepregătirea țărilor din Europa de Est de aderarea la Uniunea Europeană. În prezent țările grupului Vișegrad acuză conducerea Uniunii Europene și pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, de incapacitatea de a opri fluxurile de migranți. Distanțarea de „valorile europene" a început în Ungaria, în 2010, cînd alegerile au fost cîștigate de partidul Fidesz al lui Victor Orban. În țară erau interzise avorturile și căsătoriile persoanelor de același sex, iar Constituția conținea o prevedere despre rolul dominant al creștinismului.

La finele anului 2015, în Polonia, pe valul crizei migranților a cîștigat partidul național conservator „Dreptate și Justiție" al lui Lech Kaczynski, care a creat singur Guvernul. Conservatorii polonezi au adoptat o lege ce restricționează activitatea presei și a Curții Constituționale. Concomitent, au devenit mai dure declarațiile la adresa Germaniei și UE. În general, la nivelul Parlamentului European, precum și la cel regional – în Italia, Franța, Austria etc., extrema dreaptă critică dur și consecvent politica UE.

Printre cele mai cunoscute și mai influente partide naționaliste de dreapta vom menționa Partidul Libertății din Austria (PLA) și Liga Nordului din Italia. Cu ele colaborează Frontul Național din Franța, Partidul Libertății (PL) din Olanda și „Alternativa pentru Germania" (APG).

Vom menționa și poziția dură a Partidului Popular din Danemarca (PPD) – forța conservatoare și populistă care a înregistrat succes în alegerile parlamentare din 2015, acumulînd 21% din sufragii. Dintre ultimele evenimente merită să amintim succesul Frontului Național, al lui Marine le Pen, în alegerile prezidențiale din Franța, pentru care au votat aproape 34% dintre alegătorii francezi. Apropo, ea a fost ajutată în mare parte de poziția actriței franceze Brigitte Bardot, care a chemat oamenii să nu voteze pentru Macron și, prin urmare, să abordeze critic problema Europei unite.

Confruntarea are loc nu doar la nivel național, dar și la nivel federativ. În prezent, în Parlamentul European există o fracțiune ce susține poziția „Europei națiunilor". Avînd 37 de deputați, fracțiunea „Europa națiunilor și libertăților" este cea mai mică din Parlamentul European, însă, precum au arătat recentele alegeri din Franța și alte țări ale UE, influența și susținerea electorală a acestei forțe crește în fiecare an.

Criza de sistem a modelului

Sondajul influentei și celei mai vechi companii din Franța IFop, desfășurat la comanda agenției Sputnik, a stabilit o tendință curioasă în țările Europei. Potrivit sondajului, aproape jumătate dintre francezi (49%), peste jumătate dintre nemți (52%) și italieni (57%), precum și aproape două treimi din britanici (64%) consideră că în timpul apropiat Uniunea Europeană va fi părăsită de una sau două țări. Totodată, dintre aceștia, 55% dintre britanici, jumătate dintre italieni (50%), 42% dintre francezi și 39% dintre nemți consideră că vor fi cîteva țări. O treime dintre francezi (33%) și italieni (32%), 39% dintre nemți și doar 18% dintre britanici consideră că nicio țară nu va părăsi UE. Tinerii (pînă la 35 de ani) din Franța, Germania și Italia au cea mai mare convingere în posibilitatea ieșirii din UE a cîtorva țări. Astfel, se vede o criză generală de sistem a modelului Europei unite.

Evenimentele din ultimul an au demonstrat că totul a început cu Marea Britanie. Britanicii au manifesta voință, neacceptînd o parte dintre pozițiile și planurile politice ale Bruxelles-ului. În prezent această luptă acută se răspîndește și în alte țări ale vechiului continent și noi, se pare că vom asista la o acutizare a confruntării dintre adepții Europei Unite și ai altor modele politice. La aceste modele se referă „Europa națiunilor", proiectul Habsburgilor și mișcarea lor paneuropeană, modelele naționale de dezvoltare, calea elvețiană de dezvoltare, susținută și de Liechtenstein și alte variante ale autoidentificării națiunilor europene în cadrul spațiului geopolitic comun, dar în diferite proiecte politice.

Vom menționa și alternativa deosebită pentru Europa unită – Asociația Europeană de Liber Schimb, fondată în 1960 pentru crearea zonei de liber schimb. Inițial, membri ei erau Marea Britanie, Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elveția și Portugalia. În prezent această organizație, creată la inițiativa Marii Britanii și Elveției, ar putea deveni din nou actuală. S-au configurat tendințe spre extinderea ei în forme de integrare mai dezvoltate, în special, într-o uniune economică, mai ales, după distanțarea Londrei de Bruxelles.

Așadar, pentru dezvoltarea Europei și a spațiului european politic există mai mult căi ce nu au legătură cu proiectul UE. Totodată, acești oameni și forțe se consideră drept europeni, pur și simplu ei au o altă viziune a viitorului țărilor lor în cadrul Europei istorice. Iar celor care încearcă să mă acuze în Moldova de retorică antieuropeană le voi aminti că și reprezentanții Elveției, Norvegiei, Islandei, și locuitorii Franței, care susțin Frontul Național, și cei care susțin Partidul Libertății din Austria și mulți alții nu sînt mai puțin europeni decît voi.

Nu trebuie, fiind afectați de maladia infantilă de a copia, să vă considerați mai europeni decît cei care trăiesc în Europa de secole, uitînd că printre aceste națiuni au fost întotdeauna și moldovenii.

În bordei străin cu propriul obicei

De aceea, precizînd că nu pledăm împotriva Europei unite, vom evidenția problemele, incompatibile, în viziunea noastră, cu acele scopuri progresiste, pe care trebuie să și le pună în față statalitatea moldovenească. Cele incompatibile cu tradițiile și soarta istorică a statului moldovenesc.

În ce constă astăzi critica Bruxelles-ului și politicii lui interne și externe din partea oponenților UE? Aș dori să încep cu liberalismul radical și poziția lui extremă – libertarianismul.

Dar să începem cu problema migrației. În prezent, precum se știe, este promovată o politică de strămutare în Europa a maselor de oameni din Africa, Orientul Apropiat și Asia. Deseori acești oameni nu acceptă vechile valori conservatoare ale Europei – de la creștinismul tradițional pînă la umanismul laic.

Sub pretextul că acești oameni sînt refugiați din regiunile fierbinți (care au fost, în prealabil, incendiate), ei sînt trimiși în Europa, lor li se oferă facilități sociale, făcînd abstracție de comportamentul acestor indivizi. În special, se închid ochii la violurile populației locale, atitudinea brutală față de femeile europene, antisemitismul total al acestor migranți, care, în cel mai apropiat timp, ar putea trece de la vorbe la fapte. Dar, de fapt, ei deja au început să-și realizeze planurile. Recentele atacuri teroriste din Marea Britanie și de pe continent sînt dovezi elocvente în acest sens.

Aici este importantă o circumstanță care se aruncă în ochi tuturor, în afară de conducerea Uniunii Europene – faptul că 90% dintre acești migranți sînt bărbați tineri cu vîrste de recrutare, iar femei, bătrîni și copii printre ei sînt foarte puțini, precum și faptul că ei sînt foarte agresivi față de populația locală. Dacă privim îmbrăcămintea și telefoanele lor, atunci observăm nu o sărăcie totală, ci o pregătire stranie și o legătură socială permanentă.

Ajungînd în Europa, acești oameni imediat creează asociații sociale și de ideologice, o infrastructură care în timpul apropiat ar putea deveni un pilon pentru organizațiile teroriste. Este important să menționăm, de asemenea, că printre ei nu sînt chiar atît de mulți creștini, deși s-ar părea că populația creștină din Siria, Irak și alte țări, unde e război, ar trebui să fugă prima. Dar nu se știe de ce fug reprezentanții islamului radical. Ei fug și imediat resping tot ce este european și creștin.

La Londra ei creează patrule care maltratează femeile pentru că poartă fuste scurte, iar bărbații – pentru consum de alcool. Degradarea unei părți a populației europene, am în vedere desfrîul sexual, manifestarea formelor extreme ale anarhismului și nihilismului, a ajuns la limită. Însă nu judeca și nu vei fi judecat. Cine le-a dat dreptul acestor migranți radicali să se amestece în viața privată a europenilor, în casa străină, într-un bordei străin cu propriile obiceiuri?

A venit timpul schimbărilor?

În Europa a existat întotdeauna un anumit individualism social. În Anglia oamenii nu pot începe discuția dacă nu au fost prezentați oficial unul altuia. În alte țări ale Europei există alte tradiții conservatoare. Europa este un continent vechi, cu canoane, norme morale și culturale istorice. Oare europenii pot fi toleranți față de „oaspeți", cînd migranții din sud și din est nu respectă aceste tradiții?

Nu pot să-mi închipui un creștin care își impune idealurile undeva în Bagdad sau Islamabad. În Europa însă, care astăzi este ocupată de elita ce provine din cluburi și lojă false, totul e posibil. Nu doar posibil, dar și necesar. Întrebați-vă cine transportă aceste mase de migranți? Cum capătă ei susținere la conducere și de ce brusc, în țările bogate precum Libia și Siria a început măcelul și teroarea? Aici noi avem de a face cu un proiect motivat, bine pus la punct și finanțat.

Totul – de la începutul războiului în Liban și ISIS și teroarea lor, pînă la curățarea monumentelor istorice ale Orientului pînă la migranții care au ajuns la Stockholm și Oslo, constituie un proiect unic, în spatele căruia stau aceeași oameni. Ei vor să pregătească Europa de o revoluție socială. Scopul e simplu – elita mondială „neagră", după ce a jefuit toată lumea, are nevoie de extinderea piețelor, de noi surse pentru pomparea averilor lor. Aceste piețe în prezent nu există. Nu există India, Brazilia colonială, nu există China, liberă de intervenționiști străini. Rămîne un singur lucru – redistribuirea proprietății și a influenței în propria casă.

Un proiect eșuat de la bun început

Elitele dețin o cantitate enormă de imobile în vechea Europă. Și, deși o parte din industrie a fost redislocată în alte regiuni ale lumii, Europa concentrează mase enorme de capital mobiliar și imobiliar. Acest capital și elitele ce stau în spatele lui sînt periculoase pentru oligarhia mondială, pentru că ei sînt concurenți totali.

Noi am scris despre confruntarea Ordinului Sionului cu proiectul european și al guvernării mondiale cu oligarhia mondială. În spatele Ordinului Sionului stă vechea nobilime europeană și acele familii burgheze care s-au înrudit sau au stabilit o colaborare strînsă cu acest cerc social. Guvernul mondial este un alt proiect. El nu are nevoie de Europa. De aceea, ei i se propune un proiect eșuat din start, care, mai devreme sau mai tîrziu, va conduce la revolte sociale și etnice.

Pentru a se proteja de viitoarele provocări și reacția de răspuns a nobilimii europene, Europa este minată cu elemente străine, bazate pe fundamentalism radical. Ea este betonată cu o ilegalitate invizibilă, bazată pe unitatea gupelor radicale migrante, strămutate în țările europene sub pretextul acțiunilor militare din patria lor. Ulterior aceste mase vor trebui să submineze treptat vechile tradițiile ale europenilor, să jefuiască populația locală, speriind oamenii cu teroarea în masă. Totul a fost bine gîndit și testat în trecut. Într-adevăr, cercurile „negre" au pregătit Europei un viitor sumbru, or, anume pentru această inimă a civilizației se duce lupta de secole.

Inițial Europa a fost revoluționalizată, prostită, apoi jefuită. În prezent ea este pregătită pentru a fi distrusă. Dacă ea nu va accepta condițiile, acceptate de populația din Republica Africa de Sud, atunci ea va avea soarta unui focar revoluționar. În altă perspectivă, o așteaptă soarta unui cuptor în care vor fi distruse tradițiile strămoșilor și memoria istorică a națiunilor europene.

Liberalismul în formele lui radicale constituie o altă problemă europeană cunoscută. Nu se poate de insuflat cu deceniile dogmele libertăților radicale pentru omul european. Mircea Eliade în general considera că, cu cît omul se îndepărtează mai mult de societatea tradițională, de modelul arhetipic, la baza căruia strămoșii noștri vedeau legea divină și providența divină, cu atît el este mai nefericit și mai păgubos.

Uitați-vă cît de fericită este viața reprezentanților acelor comunități arhaice, care au mai rămas pe planeta noastră. Ei, necunoscîndu-i pe Marc Bloc, Marx și Nietsche, se decurcă de minune cu existența lor deloc ușoară, cu apropierea de biocenoză. Ei se plodesc și se înmulțesc, aproape ca în Biblie. Cît de fericiți sînt reprezentanții comunităților civilizate moderne, unde s-au păstrat tradițiile, bazele și canoanele religioase! Cît de fericiți sînt locuitorii chibuțurilor israeliene, or, secretul fericirii e simplu – tradițiile și viața conformă cu credința și legile strămoșești. Cît de fericiți sînt protestanții și puritanii americani, care respectă proiectul Americii Puritane! Pentru că viața lor e motivată, ei au un scop, succesiunea tradițiilor, și ei trăiesc în baza legilor religioase.

Vechea Europă moare

Omul nostru demistificat al Europei și Rusiei este profund nefericit, dacă nu se regăsește în droguri și vin, deoarece viața lui este radical de liberă de toate, în primul rînd, liber de credință și tradiții, de memorie națională, de sol și munca, percepută drept sfîntă liturghie. Or, munca strămoșilor noștri, cu memoria și credința tradițiilor, îl egala pe om cu creatorul și îl impunea să trăiască după legile naturii. Un om cu adevărat natural, spre care chema încă Jean-Jaques Russo, este un ideal istoric. Omul societății contemporane, fie din Europa, America sau Rusia, s-a pierdut în calea progresului și a materializării excesive a gîndirii.

Liberalismul a fost și va fi acel curent subversiv care rupe omul de rădăcinile lui. Și e trist că acest liberalism radical și-a ales Europa și populația ei drept cetate și armată pentru atac. Vechea lume moare sub loviturile lui, vechea Europă piere, dar ea este populată conștient de mase ale fanaticilor religioși, care urăsc nu doar proiectul liberal, dar și pe cel creștin.

Referitor la liberalism, filozoful francez Alain Benoit scrie: „Libertatea liberalilor este în primul rînd libertatea proprietății. Ea rezidă nu în existență, ci în posesie. Omul este liber în măsura în care este proprietar – în primul rînd, propriul proprietar. Ideea că libertatea constă în libertatea de a te controla pe tine însuți a fost preluată și de Marx... Liberalismul leagă individualismul cu piața, declarînd că libera funcționare a ultimei este garanția libertății individuale. Asigurînd o bună desfășurare a schimburilor, piața garantează independența fiecărui subiect al economiei de piață".

Acest om al lumii liberale devine parte a mașinăriei de piață, el nu este departe de omul-robot al lui La Mettrie. Aceste idei au fost dezvoltate și de savantul austriac von Hayek, care demonstra că „doar ordinea de piață creează ordinea socială". Că bunuri comune nu există, comportamentul moral înalt, poruncile strămoșilor nu constituie rezultatul tradițiilor etice, ci rezultatul doctrinei interesului de piață. Iar omul în această lume este om în măsura în care el face parte ca individ din comunitatea comercială, piața cu motivele și ideile tehnotronice.

Vînzarea valorilor

Regatul nebun al cantități, precum a menționat marele mistic islamic de origine franceză Rene Guenon. El scria despre lumea noastră, despre Europa lui natală: „Cînd se afirmă că lumea modernă se află în criză, se are în vedere că ea a atins punctul critic în evoluția sa și că este inevitabilă o transformare totală. O asemenea transformare, la rîndul ei, presupune schimbarea radicală a întregii dezvoltări, care, mai devreme sau mai tîrziu, va trebui să se producă, deși nu se știe dacă acest lucru se va întîmpla din voința oamenilor sau în pofida ei, brusc sau treptat, în urma unei catastrofe sau fără ea".

„Întreaga umilință a lumii contemporane, toată devalizarea ei, scria Pegi, are loc din cauză că lumea contemporană a recunoscut posibilitatea de a scoate la mezat valorile considerate fără preț de către lumea antică și creștină".

Putem menționa că gîndirea europeană modernă este o gîndire antireligioasă și anticreștină. Ea poate fi așa și de pe pozițiile de dreapta ale adepților lui Nietsche, și de stînga ale adepților lui Marx și Troțki, și de pe pozițiile profund liberale, centriste, ale lui von Hayek și Marc Bloc. De aceea distrugerea Bisericii este scopul firesc al tuturor acestor tendințe ce se pretind progresiste.

Pentru noi, reprezentanții culturii bazate pe idei conservatoare și profund tradiționale, această cale este nocivă și periculoasă.

În încheierea acestui articol, aș dori să menționez că să trăiești la frontieră e rău. E rău să fii marginea Europei la granița cu Estul. E rău să fii marginea Rusiei la frontieră cu Occidentul. Moldova este statul centrului geopolitic. Fiind un centru geografic, RM este și centrul geopolitic, dar viitorul nostru geopolitic este în Nordul unic și bogat, într-o singură civilizație a Nordului prosper, în acel spațiu politic unde toate popoarele Europei și Eurasiei își vor găsi calea istorică comună.

Acest lucru va avea loc, nu trebuie confruntate culturile și continentele. Istoria vă va aminti acest lucru. Noi avem nevoie de unitate, nu de confruntare. Viitorul nostru este în unitatea Rusiei și Europei în marele proiect geopolitic al Europei de la Lisabona pînă la Vladivostok, viitorul nostru este în proiectul „Europa națiunilor". Iar cît timp acest lucru nu a devenit realitate, calea noastră este să fim o țară neutră, apropiind pe parcursul istoric națiuni, culturi și civilizații. Realizînd în proiectul politic cele mai luminate visuri ale oamenilor, visurile de libertate, armonie, pace și bunăvoință, un stat echitabil, unde oamenii sînt fericiți indiferent de orientarea geografică și geopolitică, pentru că ei sînt autosuficienți ca cetățeni ai Moldovei autosuficiente și neutre, ca persoane ce poartă răspundere pentru calea noastră în fața viitorului Marii Europe, care încă va veni în lumea noastră.