13 april 2017, 17:00 Moldovan reality 9710

Ar putea Moldova să devină arena confruntărilor dintre SUA și Rusia?

Editorialistul Sputnik Moldova încearcă să descifreze ce ar putea să însemne afirmația regelui Iordaniei care a spus că, dacă nu va fi detensionată relația dintre SUA și Rusia în ceea ce ține de Libia și Siria, după acestea ar putea să urmeze Moldova.

După întâlnirea avută cu președintele Statelor Unite, Donald Trump, actualul rege al Regatului Hașemit al Iordaniei, Abdullah II bin al-Hussein, a declarat în interviul acordat ziarului „The Washington Post": „Dialogul ruso-american ar contribui la ameliorarea situației. În caz contrar, americanii și rușii se vor confrunta în Libia și Siria. Dacă nu va fi înlăturată această tensiune, următoarea va fi Moldova. Rușii vor continua să tulbure apele, dacă nu vom ajunge la concesii reciproce".

Editorialistul Sputnik Moldova a căutat să clarifice  ce se ascunde, în general, în spatele acestei fraze a monarhului și, în special, în partea în care se referă la țara noastră. Oare are dreptate regele când afirmă că, după Siria și Libia, arena confruntărilor dintre SUA și Rusia ar putea deveni Moldova?

Înainte de a analiza prognoza regelui Iordaniei, aș dori să fac o prezentare pe scurt a acestei personalități care se bucură de autoritate nu doar în Orientul Apropiat, ci și în lumea întreagă. Abdullah II s-a bucurat de studii de înaltă calitate în Europa, absolvind facultatea de orientalistică de la Oxford, un șir de colegii și Academia Militară Regală din Marea Britanie. Cariera militară și-a început-o în regimentul regal de husari al Armatei Britanice.

Revenind în patrie, Abdullah și-a continuat serviciul în divizia de tancuri. La începutul anilor '90, a trecut la trupele cu destinație specială și în încurând a fost numit în postul de comandant al subdiviziunilor de elită ale Armatei Iordanului.

După declanșarea crizei siriene, Abdullah a fost unul dintre primii lideri mondiali care a pledat pentru plecarea lui Bashar al-Assad din postul de președinte al țării. Actualmente Iordania face parte din coaliția internațională care luptă împotriva organizației „Stat Islamic", interzisă în Rusia.

Ce se ascunde printre rândurile citate din interviul regelui Iordaniei?

Se ascunde o idee destul de banală pentru liderii occidentali: Rusia apare în rol de instigator al unor sau altor conflicte regionale. Citiți: „…Rușii vor continua să tulbure apele, dacă nu vom ajunge la concesii reciproce".

Înainte de a trece la analiza unei posibile situații care, potrivit monarhului iordanian, ar putea să apară în Moldova din vina Rusiei, aș dori să-i amintesc cine este „eroul principal" al evenimentelor care se produc astăzi în punctele cele mai fierbinți de pe planetă.

…Statele Unite lansează un atac cu rachete asupra aeroportului Shayrat din Siria.

…Statele Unite expediază dintr-odată portavionul „Carl Vinson", însoțit de o escadrilă de vapoare, în apele Oceanului Pacific, de unde pot fi lansate rachete asupra Coreei de Nord.

…Prin urmare, acum sub aceeași țintă s-ar putea pomeni și Moldova?

După ce am citit ce a spus Abdullah II, am avut senzația că regele știe ceva despre viitoarea situație care ar putea să apară în Moldova și s-a grăbit să facă public acest lucru. Însă în cazul dat este greu să afirmi că a spus-o întâmplător. Lansarea unei informații din interior este întotdeauna convenabilă cuiva anume. De data aceasta este ușor să-și dai seama cui îi este convenabil. 

A doua variantă. Regele intuiește ceva și, exprimându-se, vrea să canalizeze evenimentele ce vor urma în direcția necesară celui care este aliatul său.

De ce cred asta? Pentru că regele Iordaniei se întâlnește mai des cu liderii SUA decât cu cei ai Rusiei.

Atunci, cine a început deja să tulbure apele?

Pentru a găsi răspuns la această întrebare, nu trebuie să mergem departe. Să privim, pur și simplu, în jur. Vecina noastră cea mai apropiată: România. Iată ce scriu mass-media din această țară cu referire la comunicatul Ministerului Apărării al României: În România au sosit militari americani din contingentul batalionului „Fighting Eagles", care au în dotare tancuri M1 Abrams, tehnică de luptă de infanterie M2 Bradley și obuziere autopropulsate de calibru 155 mm M109A6 Paladin.

O astfel de informație poate fi întâlnită și în presa din Polonia sau Țările Baltice. Și acolo în ultima vreme sosesc în ritm accelerat militari și tehnică din SUA și din țările-membre ale NATO.

Situația se agravează de-a lungul întregii granițe a Rusiei. De menționat că tancurile sunt o armă de ofensivă și nicidecum de apărare.

S-ar putea să fiu contrazis: Moldova nu are hotar direct cu Rusia. Bineînțeles. Însă anume aici apare acel fapt deranjant care tulbură liniștea a foarte mulți cetățeni nu doar ai Moldovei, ci și ai României și ai altor țări ale căror ambasade și misiuni diplomatice se simt la Chișinău, cel puțin, în siguranță.  

Acest element deranjant se numește Transnistria și Grupul Operativ de Trupe Ruse.

Însă lucrul cel mai interesant este că, spre deosebire de concentrarea la granița moldo-română a armadei de tancuri și de altă tehnică militară, la hotarul de est Rusia și Transnistria nu-și extind potențialul militar.

De mai mulți ani, sarcina lor principală este protejarea depozitelor din satul Colbasna unde se păstrează un arsenal imens de arme letale, depozitat aici după lichidarea grupului de trupe sovietice în Germania și din mai multe districte militare dislocate în Europa.

Poate oare Moldova să devină arena unei confruntări militare?

Desigur, astăzi nu există un răspuns univoc la această întrebare. Cred că nimeni nu are acest răspuns! Însă cert este că, potențial, pe unele hărți de campanie se examinează varianta unei confruntări pe teritoriul Moldovei. De aceea am acordat atâta atenție cuvintelor rostite de regele Iordaniei.

Unii amărâți de strategi pot să-mi obiecteze: dacă acest lucru se va întâmpla, va fi doar împotriva Transnistriei. Însă aș vrea să le amintesc câteva adevăruri certe. Pentru ca aceleași tancuri străine (nu vreau să precizez cărui bloc sau stat aparțin) să ajungă la granița Transnistriei, ele trebuie să traverseze teritoriul din dreapta Nistrului. Iar rachetele orientate spre transnistreni ar putea uneori să devieze de la țintă. Cine dintre noi ar putea deveni ținte, nici nu vreau să-mi imaginez.

Acum, o simplă întrebare: avem noi nevoie de asta? De ce, în pofida voinței noastre, trebuie să devenim ostatecii ambițiilor cuiva? Ambițiile politice pot fi și trebuie satisfăcute pe cale pașnică. Însă, în acest sens, lucrurile, după părerea mea, decurg destul de pasiv, expectativ, conform principiului: a trecut ziua și mi-am luat grija.Însă problema relațiilor dintre Chișinău și Tiraspol nu se va rezolva de la sine. Rolul de țară-garant al Rusiei și SUA, în primul rând al Rusiei, trebuie să crească.

Atunci, sunt sigur, regele Iordaniei Abdullah II nu va mai face prorociri precum că, după Siria și Libia, la inițiativa Rusiei, „americanii și rușii se vor confrunta" în Moldova.

Să nu dea Domnul!