18 march 2024, 17:00 Nature and tourism 27330

Parcul din Hincăuţi – un monument al naturii şi istoriei

Hincăuţi este un sat şi comună din raionul Edineț. În componența comunei Hincăuți intră satele Hincăuți, Clişcăuți şi Poiana. Satul Hincăuți se află la o distanță de 18 km de oraşul Edineț şi la 224 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004 populaţia satului Hincăuți constituia 1122 de persoane.

Prima atestare documentară a satului Hincăuți din ținutul Hotin datează din 20 decembrie 1670, cînd domnitorul Duca Vodă îi întărea lui Grigoraş Cîrlig împreună cu fraţii lui stăpînirea asupra moşiei Oncăuţi, „ce se numesc în tabla vistiernicului Hincăuţi". Astefel, denumirea Hincăuţi apare în actele oficiale de la bun început. Satul era situat în valea Racovăţului Sec, în hotar cu satul Cepeleuţi.

În 1772 la Hincăuți erau înregistrate cu ocazia recensămîntului 32 de gospodării. În 1774, sunt atestate doar 18 gospodării, 16 fiind impuse să plătească bir. În 1807 la Hincăuți se construieşte o biserică din bîrne şi scînduri, în locul celei vechi, unde slujeau un preot şi un dascăl.

În anul 1817 moşia Hincăuți, cu 51 de gospodării ţărăneşti, se afla în proprietatea stolnicului Gheorghiu Loizu. Acesta stăpînea la Hincăuți 250 fălci de arătură, 300 fălci de imaşuri, 350 fălci de fîneaţă, 150 fălci de grădină, un iaz cu peşte, o moară. Recensămîntul din 1859 înregistra în localitate 145 de case cu 692 de locuitori. Către 1861 şi-a deschis uşile şcoala parohială bisericească. În acelaşi an Nicolai Stamo stăpînea la Hincăuți 245 desetine de pădure, iar în 1865 avea în proprietate 2819 desetine de pămînt.

Parcul Hincăuți, fondat la începutul secolului XX, pe o suprafață de 27 ha (astăzi ocupă doar 5 ha) formează un ansamblu de tip conac-parc, legat de numele familiei Cantacuzino, pe locul unei păduri de stejar. Parcul are următoarele elemente: conacul, lacul, poienele centrale şi laterale, rețelele inelare de poteci. În parcul, care este un monument al naturii, se află peste 50 de specii de arbori şi arbuşti din cele mai rare întîlnite în republică cum ar fi stejarii viguroşi, teiul argintiu, pinul, jugastrul, salcia albă, mesteacanul cu vîrsta de peste 100 de ani. Dintre speciile rare se evidențiază pinul veimut, nucul negru, bradul nordman şi teiul american. Tot aici se află 6 molizi cu vîrsta de peste 100 de ani.

Parcul reprezintă o bogăție floristică importantă (specii rare, exotice, de dimensiuni mari, uneori arborii depăşesc 1 m în diametru), dar sunt necesare investiții pentru lucrări de amenajare a teritoriului iazurilor, de reparație a edificiilor. Conacul de altădată al familiei Cantacuzino astăzi se ruinează.