11 october 2016, 16:15 Nature and tourism 6943

Savantul care ține cont de încălzirea globală în agricultură (Video)

După seminarul de trei zile, pe care l-a susținut la Chișinău Gusman Minlebaev, noi am organizat o întîlnire cu el și am căutat răspunsuri la întrebările, ce ne frămîntau.

Ne-am străduit să explicăm punctul de vedere al lui Gudman Milnlebaev față de un șir de probleme importante și serioase, precum și acțiunile noastre posibile, îndreptate pentru restabilirea și păstrarea solurilor moldovenești, apelor, florie și faunei, în condițiile încălzirii globale.

Totodată, Gusman Minlebaev ne-a povestit cum să facem acest lucru fără a aștepta susținerea statului și în pofida inerției autorităților și funcționarilor noștri, interesați doar în ziua de azi și care nu pot privi în viitor și prognoza rezultatele deciziilor sale pentru 20, 30 sau 50 de ani înainte.

Secarea solurilor moldovenești este doar o parte mică a scenariului „apocaliptic" de dezvoltare mondială, dictat de știință. Despre schimbările ce vin deja nimeni nu mai tace. Bat alarma și presa, și oamenii de artă, și parcă și societatea este informată în măsură deplină. Oamenii cu plăcere preferă producția ecologică, dar dincolo de asta, interesele nu au evoluat în ceva mai serios. Întreprinzătorii, ca cea mai activă parte a societății, fac bani pe brandul ecologic, dar nimeni nu a studiat amănunțit ce anume ecologic oferă consumatorului acest produs. Ce indici de calitate a mărfii sînt introduse în producție și ce e capabilă natura să ne ofere astăzi. Parcă la noi în Moldova nu avem obiecte industriale mari, ce dăunează mediului. Dar s-a constatat că principalele pierderi ținutul nostru le suportă din cauza prostiei oamenilor, a dorinței de a trăi, consumînd toate bunurile accesibile acum, fără a privi în viitor. Cercetătorul rus Gusman Minlebaev s-a clarifica (el are cîteva studii superioare și lucrări științifice) și implementează în practică „ieșirea" din cercul vicios. Cercul care a fost închis de însuși omul modern în acele condiții reale de risc de a pierde totul, la ce ține și ce s-a acumulat în trecutul istoric al civilizației noastre.

Solurile fertile din Moldova, patrimoniul de bază al țării, își pierd proprietățile și seacă în ritmuri alerte, din cauza agriculturii intensive, destul de periculoase. Agricultura Moldovei deja nu este capabilă să le oferă cetățenilor produse alimentare cu adevărat folositoare, vinuri, sucuri... Gustoase da, dar cu un conținut de microelemente - nu . și chiar plantele medicinale, ce cresc în Moldova, nu corespund așteptărilor consumatorilor moldoveni.

Dar deocamdată, noi distrugem anual stratul fertil al solului, de exemplu, plantarea porumbului prin metodele noastre, anual absoarbe un centimetru de humus, fără a oferi nimic în schimb, în totalitate cu schimbările climatice transformă țara noastră în pustiu. Într-un pustiu cu Nistru secat, cu izvoarele secate și poluate, cu pămînt sărac, cu o roadă mică și nerentabilă?

Oamenii tot cară și cară cu ei, sub ei, bogății, produse, putere, transformînd totul în bani.

Gusman Minlebaev insistă asupra dezvoltării gospodăriile de fermier în domeniul silviculturii în Moldova. Doar cu sprijinul legii de bază privind proprietatea privată, pe pămîntul său, proprietarul este în drept să creeze oaze progresiste de agricultură ecologică și a producției agricole utile. El este în drept să planteze acele soiuri și tipuri de plante, fructele cărora el va reuși să le consume în beneficiu, într-o lume mai caldă și mai secetoasă. El poate planta păduri în jurul bazinelor de apă și terenurilor agricole pentru ca aceste păduri să servească drept protecție de viitoarele schimbări. Pentru ca aceste păduri să mai servească viitoarelor generații și prelungirii vieții pe pămînt. Pentru ca tot ce a fost distrus pe teritoriul Moldovei (au rămas doar 9,8% din păduri din toată suprafața) de omul modern, tăiat și transformat să capete o formă verde și înfloritoare.

Ascultați-l și urmăriți-l pe oaspetele nostru, un guru și un practician, cercetător și pur și simplu un om activ, Gusman Minlebaev. În vizorul camerelor noastre și în cercul angajaților noștri, imediat după încheierea orelor, el ne oferă un interviu pentru voi, în care își expune impresiile despre Moldova.

Anna Kunț

Bună ziua, Gusman! Sîntem bucuroși să vă întîlnim la noi în Moldova. Am dori să aflăm despre principalul factor motivant, care v-a determinat spre activitatea voastră.

M-au determinat interesele personale. După Cenobîl mi s-a spus că pentru a trăi mai departe trebuie să mă ocup de cultivarea plantelor, ale căror analogii nu există în farmacologie. Am fost nevoit să mă ocup de această problemă și am constatat că ele pot trăi doar la poalele pădurii. De aceea, am obținut a doua specialitate – facultatea Juridică la Universitatea de Stat din Kazani, pentru a găsi posibilitatea de a crește păduri private. În jurisprudență lipsește noțiunea de pădure privată, de aceea noi numim asta vegetație lemnoasă. Eu am găsit asemenea posibilități și ne-am apucat de aceasta. Lucrarea mea de diplomă se numea „Inactivitatea ilegală a procuraturii la efectuarea reformei funciare". Acestea și sînt lacunele în domeniul dreptului, ce ne permit să ne ocupăm de gospodăria silvică. Ocupîndu-ne cu această activitate, am stabilit că soluționîndu-ne interesele personale, eu se pare că soluționez și problemele societății, avînd un impact pozitiv asupra ecologiei teritoriului unde lucrez, aduc folos oamenilor și apăr plantele incluse în Cartea Roșie. Mie mi-au plăcut toate acestea și am început să mă ocup.

Deci, precum am aflat, v-a determinat starea Dvs. de sănătate. În prezent, cum afirmați, sînteți prin de puteri și aveți o sănătate bună. Care sînt proiectele noi, spre ce tindeți?

Am văzut aici două probleme. Răspunzînd la prima, voi spune, că am copii, nepoți și eu răspund pentru ei, de viitorul lor. În plus, ecologia pămîntului se înrăutățește fulminant, iar guvernul nu reușește să facă față acestei sarcini, fără a avea abilități, experiență, timp pentru soluționarea acestor probleme. Eu am decis să mă ocup cu aceste probleme singur. Fie pe un teritoriul mic, dar eu le pot comunicat și altor oameni, că ei se pot ocupa de soluționarea problemelor personale, soluționînd în paralel și problemele ecologice ale țării. Lasă guvernul să se meargă pe calea sa, iar cetățenii pe a lor, fără a se împiedica unii pe alții. Important este ca guvernul să nu împiedice. Însă în prezent, știința este departe de realitățile noastre, și doar ea are influență asupra guvernului. De aceea nu trebuie să contăm pe el.

Și dacă ne imaginăm că guvernul ar putea doar să nu încurce, dar și să ajute într-o asemenea inițiativă, cum ar trebui să fie legea, ca să-i ajute la maxim fermierului în gospodăria silvică?

Ce pot să spun? Eu pot doar să compar legile Rusiei și Moldovei. În Constituția Rusiei e spus clar că orice resurse naturale pot fi proprietatea privată a cetățeanului. Iar în Constituția Moldovei e spus că toate resursele naturale aparțin poporului, iar asta e ca și cum nu e spus nimic. Iată care e diferența. De aceea, trebuie să introducem o nouă prevedere în constituție. De ce nu. Dacă ne uităm la Codul Funciar, în le se spune clar că omul poate sădi pădurea, dar aceasta va fi gestionată de Ministerul Gospodăririi Silvice. Dar dacă el nu a reușit să soluționeze problemele schimbării climatice și alte probleme, atunci cum el mă va comanda? Adică, acesta merge în neant și mă trage și pe mine încolo. Mie nu-mi trebuie asemenea lege.

Dar de ce fel de lege aveți nevoie? Ca să le dezlege mîinile oamenilor și să le ofere posibilitatea de practica această activitate?

În primul rînd, trebuie să fie scris că resursele naturale se pot afla în proprietate privată și acestea trebuie gestionate astfel, încît să nu încalce dreptul celorlalți cetățeni. În al doilea rînd, și în Codul funciar, și în Codul silvic trebuie să fie scris că omul are dreptul să-și aleagă individual direcția lui de activitate. Dar principalul factor în alegerea acestei direcții trebuie să fie ecologia, fără prejudicierea mediului ambiant. Deplasăîndu-mă prin Moldova, am observat multe soiuri de plante pe cale de dispariție. Iar ei nu văd acest lucru. Ce fel de comandant am eu atunci dacă el nu poate gestiona corect? Iată asemenea legi ar trebui să fie și în Rusia, și în Moldova, și în alte regiuni. În Rusia asemenea legi sînt mai apropiate de asemenea interese. Eu am citit prelegeri în Kazahstan, în Ucraina. Și nicăierii nu sînt legi corecte. Mai mult, acolo sînt multe legi incorecte. De aici și multe probleme. Acestea apar și din cauza lipsei studiilor în agricultură a juriștilor. Eu am obținut inițial studii în agricultură, apoi studii juridice. De aceea mă pricep în multe chestiuni. Legislația trebuie scrisă de către specialiștii care pricep în problema ecologiei și agriculturii.

Dar dacă ar fi existat un grup de oameni, care ar dori să soluționeze problemele ecologiei și agriculturii, în ce direcție ar trebui ei să se miște?

Totul depinde de intențiile acestor oameni, bazate nu doar pe dorință, dar și pe cunoștințe practice. Există asemenea noțiuni ca intelectul academic și practic. Doar 5-7% din oameni au intelect practic. Dorințele pot să apară și la ceilalți 95%, dar aceasta nu va da nimic. Dacă în acest grup de inițiatori vor fi prezenți oameni cu gîndire practică, atunci ei vor putea face pași concreți, și ei vor avea o logică corectă. Este o problemă foarte complicată. Este foarte important ca acești oameni să fie de un anumit tip de gîndire. Anume ei trebuie să se unească și să se miște în această direcție. Despre aceasta vorbește și experiența mea, obținută din 1989. Ieșind după trei ani din spital cu grupa a doua de invaliditate, eu am devenit fermier și am obținut rezultate bune. La moment, sînt membru al Consiliului Bazinului Volgăi și mă strădui să contribui la soluționarea problemei înmlăștirii rîurilor. Soluția este în plantarea pădurilor de-a lungul malurilor. Dar aici este o altă problemă. Gospodăriile silvice aparțin persoanelor private. Voi aveți altă problemă, voi plantați copaci care nu se vor putea adapta la încălzirea climatului și vor pieri. La seminar am arătat nivelul Mării Negre și am menționat ce parte a Ucrainei și Moldovei ar putea ajunge sub apă. Eu arăt ce locuri ar putea ajunge în zona de pustiu, iar voi construiți acolo depozite de grîne. Oamenii de genul meu nu vor lua niciodată acolo pămînturi. Ei vor lua terenuri cu păduri și vor susține terenurile adiacente. Cam așa. Fermierul poate adopta mai repede o decizie corectă decît statul, care are un enorm aparat birocratic. Totodată, acolo, deseori, lipsesc persoanele cu cunoștințe corecte. În opinia mea, actualul ministru agriculturii de la voi a fost anterior ministrul sportului. Iar la noi unul dintre miniștri a fost tanchist. Aceasta nu va duce la nimic bun.

Dar există undeva o experiență pozitivă care ar ține cont de încălzirea globală în agricultură măcar într-o țară?

Există. E despre mine. Eu plantez păduri din plante rezistente la secetă, ținînd cont că ele vor înlocui acele plante care vor dispărea din cauza încălzirii. În Kazani a ieșit o revistă în care se scria despre mine, un chinez, care a plantat cîteva sute de păduri, și un hindus, care a început să planteze în pustiu. Sînt mulți oameni care acționează în beneficiul planetei. Dar nouă nu ne încurcă statul. Iar voi, dacă veți planta 25 de ari cu pădure, pe care posibil le dețineți legal, veți ajunge sub influența statului.

Iar în agricultură, unde se ține cont de aceasta?

Eu nu m-am interesat. Pot să spun că făzînd analiza solului, am întreprins anumite măsuri pentru ameliorarea lor. Eu ofer aceste recomandări în cadrul seminarelor tuturor și oamenii, care le aplică vă rezultatele în practică. Acum, producătorii de produse alimentare au grijă de cîștiguri, dar nu de calitate. Trebuie să ținem cont de acest lucru și să soluționăm singuri această problemă. În legislația voastră este un articol, în care se vorbește despre faptul că alimentele nefolositoare și nocive constituie o încălcare ecologică. În baza lui pot i trași la răspundere ministerul agriculturii, ministerul sănătății și Agenția pentru protecția consumatorului. Pentru prima dată, oamenii cu care îmi împărtășesc cunoștințele nu știu de unde să ia microelementele! Și asta era la Universitatea Agricolă, Colegiul ecologic. Iar eu știu acest lucru din 93, fost militar. Iar profesorii din universitățile agrare nu știu. Aceasta vorbește despre multe.