26 april 2024, 17:00 History 107671

Cetatea Tighina - marele sistem defensiv al Moldovei medievale (Video)

Cetatea Tighina (Cetatea Bender) a făcut parte din marele şi bine chibzuitul sistem defensiv al Moldovei medievale, datînd din secolul al XIV-lea, din timpul domniei lui Ştefan cel Mare, care, potrivit versiunii istoricilor români, a construit o cetate din pămînt şi lemn – un fort (o palancă), pentru a apăra trecătoarea de tătari.

Cetăţuia din pămînt era, potrivit versiunii istoricilor români, rotundă sau semicirculară, avea şanţ şi val de apărare, iar în poala valului din interiorul cetăţii erau făcute locuinţe de tip bordei. Acest lucru este demonstrat de săpăturile parțiale care au descoperit urmele unor locuinţe arse şi diferite obiecte de uz casnic din sec. XV - XVI. La sfîrşitul sec. XIV - începutul sec. XV, în locul unde mai înainte fusese punctul vamal, a fost întemeiat oraşul cu acelaşi nume Tighina.

În prezent, cercetările cetății sînt în dificultate, în legătură cu faptului că cetatea a fost folosită de către autoritățile militare ale Republicii Transnistrene nerecunoscute. Cu toate acestea, este cunoscut faptul că Ștefan cel Mare a construit cetăți numai din piatră și, potrivit unor istorici moldoveni în domeniul arhitecturii, principalele clădiri din piatră au fost construite anume în secolul al XV-lea în locul structurilor din pămînt și lemn din perioadele timpurii.

Apoi Cetatea Tighina este reîntemeiată de Petru Rareş, pe malul Nistrului. În anul 1538 cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul, devenind reşedinţă de raia turcească, vechea denumire fiind substituită cu alta nouă, Bender, adică, "oraş fluvial". În aceeași perioadă Soliman I a poruncit ca cetatea să fie refăcută şi lărgită după proiectul arhitectului Sinan. Lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541. Folosind materiale de construcție locale şi munca ţăranilor din împrejurimi, Poarta Otomană a transformat cetatea într-un avanpost bine întărit de luptă.

La acea vreme cetatea construită din piatră reprezenta un patrulater, înconjurat din trei părţi de un şanţ foarte adînc. Cetatea de sus avea 12 turnuri, iar cele patru posturi de pe la colţuri deveniseră nişte bastioane bine fortificate, care aveau menirea să ia asupra lor tot greul luptelor, în caz de asediu neaşteptat. Cetatea de jos, mai modestă ca proporţii, avea doar şase turnuri, dar prin poarta ei se aducea apă de la Nistru.

La sfîrşitul secolului al XVI-lea detaşamentele militare de moldoveni atacară de mai multe ori Cetatea Benderului, dar fără nici un succes. În vara anului 1574 Ion Voda cel Viteaz asediase cu armata sa, apoi în 1595 şi 1600 făcuse două încercări şi Mihai Viteazul, însă nici cei doi domnitori nu au avut sorţi de izbîndă. Tot în acea perioadă Benderul a fost atacat şi de cazacii zaporojeni.

În anii 1705-1707 lucrările de întărire a acestui edificiu, de o deosebită importanţă militară, au fost continuate de către meşterii moldoveni sub conducerea şi supravegherea nemijlocită a lui Dimitrie Cantemir. Neculce scrie că D. Cantemir, revenit în Patrie din Turcia, cuprins de un mare entuziasm, cobora uneori în mijlocul meşterilor şi, apucînd bolovanii grei, îi rînduia el singur în ziduri şi-i îndemna şi pe ceilalţi la muncă. În această ultimă variantă cetatea era alcătuită dintr-un ansamblu de bastioane, înconjurate de acelaşi şanţ tradiţional de apărare.