Bătălia de la Tapae (87) a fost o confruntare iniţiată de către romanii conduşi de generalul Cornelius Fuscus pentru supunerea dacilor, conduşi de regele Diurpaneus (Decebal). Atacurile din iarna anilor 85– 86 asupra castrelor romane de la sud de Dunăre, iniţiate de către regele Duras, aliat cu bastarnii şi sarmaţii, şi soldate cu moartea guvernatorului Moesiei, Caius Oppius Sabinus, au atras mînia împăratului Domitianus, care a dispus pedepsirea Daciei, deoarece „era pusă în cumpănă... însăşi stăpînirea” romană.

Împăratul Domitianus însuşi a venit în zonă, stabilindu-şi cartierul general la Naissus (Niš, Serbia): „Domitianus a plecat cu toate forţele sale în Illyricum şi încredinţînd conducerea aproape întregii armate generalului său Fuscus şi cîtorva bărbaţi aleşi, i-a obligat să treacă peste Dunăre împotriva armatei lui Diurpaneus, pe un pod de corăbii legate între ele”, scrie istoricul Iordanes.

Trupele romane conduse de Cornelius Fuscus, şi de cei doi guvernatori ai Moesiei au trecut Dunărea prin dreptul localităţii Orlea (unde s-au descoperit urmele unui pod roman) sau pe un pod de vase instalat în zonele Drobeta sau Oescus. Armata romană, compusă din 5 legiuni şi trupe auxiliare, număra peste 30.000 soldaţi. În faţa pericolului, Duras a renunţat la tron în favoarea fratelui său, Decebal (87).

Noul rege a încercat să amelioreze situaţia conflictuală prin trimiterea unor solii, prin care cerea încheierea unui tratat de pace. Eforturile nu s-au încununat de succes și Decebal a adoptat tactica atragerii soldaţilor romani într-o zonă care să nu permită desfăşurarea unei oştiri numeroase, aşteptîndu-i într-un defileu, la Tapae (Porţile de Fier ale Transilvaniei).

Factorul surpriză a determinat victoria dacilor şi dezastrul armatei romane. Comandantul Cornelius Fuscus a fost ucis.

Succesul obţinut de Decebal s-a soldat cu capturarea multor prizonieri, arme, echipamente şi maşini de război. A fost distrus mitul despre invincibilitatea armatelor romane.