În Evul Mediu, pitarul era un dregător, însărcinat cu pregătirea şi distribuirea pâinii proaspete pentru domn şi pentru curtea domnească. Mai era numit și „mai marele brutarilor”. Avea în subordinea sa un vtori- şi un tretipitar si mai mulţi pitărei, care împreună formau o categorie boierească.

Prima menţiune documentară a pitarului datează în Moldova din 1476. A făcut parte din sfatul domnesc şi avea mai mulţi subordonaţi. Cu timpul importanţa sa s-a redus considerabil, iar în secolul al XIX-lea a rămas boier fără dregătorie.