Uleul dzisă: „Adevărat că precum în multe dreptate ai şi noaă şi altora ştiut ieste. Însă am pofti ca şi acmu de la tine să aud zim, ce ar fi acea dreptate şi cum s-ar putea plini?" Inorogul dzisă:„Întîi: birlogul carile de moşie ne ieste şi pînă acmu de cîteva ori Corbul tirăneşte cu siloghismurile sale, unora şi altora l-au dat, de acmu înainte aceasta să nu mai adaogă a face. A doa: în monarhiia dobitoacelor pasirile amestec să nu aibă, nici pliscul Corbului de piielea Boului să să mai atingă. A triia: toate cuiburile Corbului, carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost, Corbul de acmu într-însele nici să să oaă, nici pui să scoaţă, nici altor pasiri să le dea, ce după dreptate, puilor Corbului carii săraci de părinte au rămas, înapoi să să întoarcă. A patra: penele, aripile şi toţi fulgii şi tuleiele Corbului tre cut, Corbul de acmu între penele sale să nu le amestece, ce moştenitorilor înapoi să le dea. Căci penele Corbului trecut dintr-acestui de acmu foarte bine să cunosc, că aceluia sint cu doaă feţe, pe de o parte negre ca a Corbului, iar pe alta pestriţe ca de pajoră şi sure ca de vultur.

Acestea, dară, Corbul cu fapta plinind, o, priietinilor, precum spre adevărata dragoste s-au întors voi putea cunoaşte. Iară amintrile, macar cum a mă încredinţa nu voi putea (că giuruinţele cuvintelor fără plineala lucrurilor, ca oaăle fără plod şi ca să minţele fără roadă sint)."

Biholul, macar că toată puterea şi pozvoleniia epitropiii avea, însă pentru neîncredinţarea în lesne a să muta socoteala Corbu lui, din sine asupra lucrului apofasin să facă nu îndrăzniia. De care lucru, vremea cumpărînd (că Biholul precum la căldură, aşe la frig din fire nesuferitoriu ieste), într-acesta chip răspunsă:„Toate poftele tale drepte şi pe cale sint, şi aşe, s-ar cădea ca toată dreptatea să să plinească. Însă pentru tuleile Corbului tre cut din gura Corbului acestuia, cu giurămînt asupra numelui Vul turului ceresc am audzit, precum nici vreodată să nu le fie luat, nici acmu la dînsul să să afle. De carea, macar că cu toţii bine ştim că adevărul nu grăieşte, însă noi ca priietini a îmbe părţilor nevoitori vom fi, ca nici el de minciună să să ruşinedze, nici dreptatea ta acoperită şi călcată să rămîie. Şi de vreme ce poftele ce sint acmu cum să cade am înţeles şi lucrul pînă la atîta au sosit, încă puţină vreme îngăduitoriu să fii cu toţii te poftim şi acestea toate de nu să vor face, încă mai cu multul decît ai poftit, atuncea amăgeala despre mine să o ţii."

Aşedară, cu atîta cuvintele şi voroavele între dînşii puindu-se şi cu lucrul a le săvîrşi rămîind, cineşi la ale sale să dusără. Iară Biholul cătră Corb carte într-acesta chip scrisă:„Biholul Cinei, Corbului Dealurilor, sănătate! Pentru pricina între tine şi între Inorog, pre carea ca să o caut şi să o isprăvăsc tare m-ai rugat şi în ori în ce chip o voi alege, aşe să şi fac, voie slobodă mi-ai dat, iată, cu puţine cuvinte vei şti că lucrul la aceas ta au vinit, ori din tuleiele Corbului trecut, ori dintr-ale tale în tot anul Inorogului patru mii de tuleie să dai, adecă în toate trii lunele cîte o mie, şi tuleiele să nu fie negre de pe spate, ce albe, de pre supt pîntece zmulte. Din toate cuiburile, cîte Corbul tre cut au avut şi acmu în monarhiia pasirilor să află, a triia parte în puterea şi oblăduirea Inorogului să să dea, căci acestora adevărat şi drept moştenitoriu a fi să cade. Apoi, pre piielea Bou lui clonţul tău să nu mai îmble, nici în monarhiia dobitoacelor să te măi amesteci. Acestea noi am ales (macar că cu toţii ştim că mai multă şi mai mare parte dreptatea lui ar pofti). Aceasta de folosul obştii şi de odihna ta a fi sfătuim. Deci într-acesta chip cu dînsul prieteşugul a lega de vii vrea, chiar şi adevărat, spre întăritura aşedzimîntului răspuns să ne dai, ca, împreună cu Camilopardalul şi cu alţii ai tăi carii aicea să află, cuvînt stătătoriu să dăm şi să luăm. Şi altă mai mult lucrul a cerca şi a zbate nu mai ispiti (că leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte)."

Corbul, de acestea înţelegînd, cum mai curînd înapoi răspuns ca acesta trimasă: „Pentru cîte mi-ai scris, foarte bine am înţeles. Deci vii şti că acestea toate, cu toată inima priimindu-le, le întăresc şi le adeveresc şi, după al vostru aşedzimînt, cu fapta a le plini nevoitori vom fi. Numai şi eu aceasta deosăbit poftesc, ca tuleiele carile pre an voi da, nu supt numele dăriii, ce supt chipul darului să fie. Pentru cuiburi, aşijderea, vreo scrisoare la mijloc să nu să facă, pentru ca să nu să înţăleagă că doară vreodînăoară supt mîna noastră fiind, acmu de supt mîna noa stră au ieşit."

Ca acestea Corbul şi cătră Camilopardal scrisă şi pre amîndoi tare îi ruga ca, foarte nevoitori fiind, să nu cumva lucrul neisprăvit să rămîie, pentru carea har şi mare prieteşug de la dînşii va cunoaşte, a căruia mulţămită şi răsplătire fără zăbavă şi pre larg o va face.

Răspuns ca acesta Biholul luînd, împreună cu Uleul la Cami lopardal să dusără, pre carile, în multe feliuri rugîndu-l (căci precum mai sus s-au pomenit, la adunarea dintîi mîniindu-să, de lucru mai să părăsisă), îl poftiia ca pre Inorog să poftească şi să-l îndemne ca celea că la mijloc să pun să priimască. Deci Cam ilopardalul, de o parte adaogerea obrocului vădzind (căci aceas ta încă de demult i să giuruisă), iară de altă parte, plecată rugă mintea lor înduplecîndu-l, pre Inorog la sine chemînd, întîi pre taină, iar apoi şi la ivală, cu multe chipuri şi tropuri ritoriceşti pacea lăudă, iară vrajba huli (că ritorii mai multă materie de dzis decît în lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot), apoi inima Inorogului cu alte feliuri de dulci voroave şi giuruinţe a domoli începu, pînă mai pre urmă, la deşchiderea cuvîntului viind, Cor bul din mîndriia lui la cît s-au lăsat îi spunea şi precum atîta dare pre an să dea priimeşte îi dzicea. Aşijderea, crescînd dra gostea, precum şi darurile vor creşte îi giuruia. „De ciia, de socoteşti, dzice, căci sint priietin, cuvîntul şi sfatul priietinului tău ascultînd, acestea de această dată de la Corb, priimeşte. Aces tea făcînd, pare-mi-să că nu vii greşi." Aşedară, de o parte Camilopardalul, de alta Biholul şi cu Uleul îl ruga. Inorogul încă, pre o parte, de viaţă primejdioasă supărat şi săturat fiind, iar pre altă parte, îndemnarea şi pofta priieti nilor a călca neputînd, pre pomenitele condiţii aşedzimîntul păcii priimi.

După aceia, cu toţii de acolea sculîndu-să, iarăşi la lăcaşul Bivolului să dusără, unde toţi dulăii, ogarii, coteii, împreună cu Uleul adunîndu-să, pre cinstea numelui şi pre credinţa cuvîn tului legămîntul păcii aşedzară (căci pre numele Vulturului ceresc a să lega amîndoi nu priimiră) (de vreme ce cine a sa cinste nu păzeşte, a celor cereşti de abiia va cunoaşte). Apoi cu toţii scu lîndu-să, cu capetele plecate, copitele Inorogului săruta. Ino rogul încăşi îmbrăţîşîndu-i, precum i-ar săruta şi sămn de pace le-ar arăta, cu cinste îi priimia.

Şi aşe, într-acesta chip vrajba de 1.700 de ani între Corb şi între Inorog sfîrşitul îşi luă.

Iară toată cuprinderea istoriii aceştiia aceasta ieste: că Vul turul şi Leul de puternici împăraţi vrînd să să slăvască, muştele îi batgiocuriră, Vidra cu neştiinţa în fericire petrecînd, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amîndoaă monarhiile o izgoniră, pre jiganiile şi pasirile viclene Liliiacul le batgiocuri, Cămila, coarne cercînd, ş-au pierdut şi urechile, Corbul, în doaă monarhii să stăpînească vrînd, supt cea pre an dare mai-micu lui său s-au legat. Şi precum toate sfîrşitul său au, aşe şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află.

Iarăşi cătră cititoriu

Aminte, cinstitule, îmi aduc că în rădăcina cărţii am fost giuruit, precum scara a numerelor şi cuvintelor streine tîlcuitoare, la sfîrşit, iară a numerelor pasirilor şi dobitoacelor şi alalte supt alte numere supusă dezvălitoare la început vom pune. Ce după greşală mutînd socoteala (că şi de pe aceasta sămnul slăbiciunii noastre vii putea cunoaşte), mutat-am şi scările şi pre una în locul alţiia am aşedzat. Cătră aceasta, macar că dezvălirea numerelor aievea giuruim, însă, de betejirea inimilor foarte ferindu-ne, dezvălind, le acoperim, şi acoperindu-le, le dezvălim, precum semnele arithmeticăi destul te vor învăţa, în carile, puţin ostenindu-te, ce vii cerca vii afla, şi a noastră pînă într-atîta fereală de nu vii lăuda, încailea nu vii de tot defăima, pentru carea toată bună vrerea în măsurata-ţi înţelepciune lăsăm. Ia aminte că scara aceasta nu după rîndul azbuchelor, ce după numărul feţelor îmblă.

Scara a numerelor şi cuvintelor ieroglificeşti tîlcuitoare

Zidirea Vavilonului

Începătura răutăţilor

Semiramis

Pofta izbîndirii strîmbe

Raiul spîndzurat

Fericirea nestăruitoare.

Evfrathul

Nesaţiul lăcomiii

Leul

Partea moldovenească

Vulturul

Partea muntenească

Jiganie

Tot neamul moldovenesc

Pardosul

10.50.20.400.30 (Iorgaki vornicul)

Ursul

2.1.200.8.30.10.5.2.70.100.50.8.20.400.30 (Vasilie vornicul)

Lupul

2.70.3.4.1.50.600.1.300.40.1.50.400.30 (Bogdan hatmanul)

Vulpea

10.30.10.5.200.300.2.30.50.8.20.400.30. (Ilie stolnicul)

Ciacalul

40.1.20.200.400.300.400.200.5.100 (Maxut uşer)

Mîţa Sălbatecă

10.30.10.5.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Ilie Cantacuzino)