Statalitatea moldovenească, ca fenomen istorico-politic, a luat naştere la 1359, cînd Bogdan I, împreună cu pămîntenii moldoveni, au creat statul Moldova. În urma Războiului ruso-turc din 1806-1812, Moldova a fost dezmembrată. Moldova nu a disparut in 1812 ori 1859. Dezvoltarea istorica anterioara in limitele Tarii Moldovei, comunitatea de traditii culturale indelungate, comunitatea de limba au influentat asupra dezvoltarii culturii moldovenesti pe ambele maluri ale Prutului, asupra constiintei national-statale a moldovenilor. Moldova a fost si va ramine Patria lor. Condiţii reale de eliberare naţională a moldovenilor, de restabilire a statalităţii moldoveneşti au apărut odată cu desfăşurarea Revoluţiilor ruseşti din 1917. Tot atunci pe bază de dovezi etnice s-a reconfirmat denumirea statului – Moldova, proclamat stat democratic moldovenesc — Republica Moldovenească. Indiferent de soarta tragică a Republicii Democratice Moldoveneşti, aceasta a constituit nu doar un fenomen istoric, ci şi unul politico-juridic de restabilire a statalităţii moldoveneşti. Statul suveran şi independent Republica Moldova îşi are legitimitatea şi continuitatea sa în epoca contemporană şi datorită faptului împlinit – proclamării la 2 decembrie 1917, a Republicii Democratice Moldoveneşti. Nu pot fi ignorate evenimentele istorice, etapele de constituire a statalitatii moldovenesti in sec. XX: Republica Democratica Moldoveneasca (1917-1918), Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (1940-1991), Republica Moldova (1991-pina in prezent). Existenta acestor Trei Republici Moldovenesti in epoca contemporana demonstreaza o legitate: vointa moldovenilor de a fauri statalitatea Moldovei contemporane care indiscutabil este o continuitate a statalitatii Moldovei istorice. 

1.   Statalitatea moldovenească, ca fenomen istorico-politic, a luat naştere la 1359, cînd Bogdan I, au creat statul Moldova (Ţara Moldovei) cu atribuţiile sale de bază: Domnie (administraţie), simbolica, populaţie, teritoriu, hotare, sistem fiscal-vamal, suveranitate. Domnitorii Moldovei în secolele XIV-XVIII şi îndeosebi Petru I Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir, etc., au întărit  şi centralizat statul moldovenesc, au luptat activ pentru independenţa Moldovei.

2. Moldova istorică în perioada 1775-1859 s-a aflat în declin, dezmembrare  teritorială şi dizolvare a fiinţei sale statale. Anihilarea Statului Moldova începe în 1812, cînd, în urma Tratatului de la Bucureşti, el este dezintegrat teritorial de către Imperiile Rus şi Otoman. Către anul 1859 în rezultatul unirii Moldovei de Vest cu Valahia, cu participarea interesată a Franţei, Rusiei, Prusiei, statalitatea Moldovei istorice este anihilată definitiv.

3. La începutul sec. XX în Moldova de Est, fruntaşii mişcării naţionale moldoveneşti lansează ideea renaşterii statalităţii moldoveneşti, care este susţinută activ după Revoluţiile din Rusia din 1917, de muncitori,  ţărani, intelectuali, preoţime, ostaşi, aflaţi pe fronturile primului război mondial.

4. La 2 decembrie 1917, organul reprezentativ temporar Sfatul  Ţării declară formarea Republicii Democratice Moldoveneşti, care a însemnat, în general, renaşterea  statalităţii moldoveneşti multiseculare, în particular, formarea statalităţii Moldovei  contemporane sub formă de Republică. Acest stat proclamat la 02.12.1917 în teritoriul istoric al Moldovei de Est este prima Republică Moldovenească din epoca contemporană.

5. La 13 ianuarie 1918, în condiţiile primului război mondial, trupele militare ale României, avînd înţelegere cu Germania  şi susţinerea tacită a Antantei, ocupă Republica Democratică Moldovenească. La 27 martie 1918, în condiţii de ocupaţie militară românească şi, încălcînd statutul său politico-juridic temporar, Sfatul  Ţării proclamă „Unirea” „Basarabiei” cu România, încălcînd voinţa poporului moldovenesc la autodeterminare, exprimată în a. 1917.

6. România a menţinut în Moldova de Est aproape permanent regimul stării de asediu.

Populaţia moldovenească, personalităţi marcante ale intelectualităţii au protestat vehement împotriva abuzurilor regimului de ocupaţie, manifestînd „tendinţe autonomiste”.

7. URSS în perioada 1918-1940 n-a recunoscut anexarea de către România a Moldovei de Est (numită în unele documente sovietice şi „Republică Moldovenească”). Guvernul Sovietic a abordat această problemă la nivel internaţional şi bilateral cu România, folosinduse de faptul că Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, care accepta  anexarea Moldovei de Est la România n-a intrat în vigoare, deoarece SUA şi Japonia n-au legiferat  anexarea „teritoriilor ruseşti”. La 28 iunie 1940 URSS, printr-un acord tacit cu România, reanexează  Moldova de Est.

8. La 2 august 1940 URSS, prin proceduri formal-juridice, dar fără plebiscit, legiferează crearea RSSM, care întruneşte cea mai mare parte a  teritoriului istoric al Moldovei de Est şi a teritoriului autonomiei moldoveneşti din stînga Nistrului. Formarea RSSM a însemnat restabilirea statalităţii moldoveneşti în formă de Republică, creată la 2 decembrie 1917.  Aceasta este a Doua Republică Moldovenească din epoca contemporană.

9. În perioada 1940-1991,  RSSM a fost stat cu suveranitatea limitată. Deşi avea toate atributele unui stat: putere publică (guvernare), populaţie, teritoriu, adoptarea  şi aplicarea legislaţiei, sistem fiscal-vamal, o anumită suveranitate, majoritatea acestor atribuţii erau limitate şi supuse puterii politice a statului centralizat URSS.

10. Dezmembrarea URSS, proclamarea Independenţei Republicii Moldova a fost un act de importanţă istorică, care a legiferat, în condiţii de libertate, autodeterminarea naţională a poporului moldovenesc, a instaurat a Treia Republică Moldovenească în epoca contemporană

11. Constituţia Republicii Moldova a consfinţit statalitatea poporului moldovenesc, voinţa supremă a acestuia de a trăi  şi a se dezvolta sub protecţia statului contemporan, suveran  şi independent. Republica Moldova, deşi este membru ONU, stat recunoscut de circa 180 de ţări.

UNII CRED IN ROMĂNIA MARE ALŢII CRED IN RUSIA MARE, DA EU CRED IN MOLDOVA MEA MICA DAR CARE O SA FIE MARE

“...Iar cel ungurean

Si cu cel vrincean

Mari, se vorbira,

Ei se sfatuira

La apus de soare

Ca sa mi-l omoare

Pe cel moldovan

Ca-i mai ortoman...”

(Balada “Miorita”, sec. XII-XIII)

Iata doar citeva spicuiri din “Istoria Romaniei in date” (Bucuresti 1973) si din “Letopisetul Tarii Moldovei”...In anul 1429 domnitorul Valahiei - Dan al II-lea, cu ostile lui, sustinute de unitati turcesti, invadeaza teritoriul Tarii Moldovei in scopuri de jaf si de a cuceri Chilia si alte localitati strategice moldovenesti de pe litoralul Marii Negre. Insa, cum mentioneaza si “Istoria Romaniei in date” “pe drumul de intoarcere armata lui, incarcata de prada, este infrinta de domnul Moldovei (Alexandru cel Bun - n.n.) si numai o parte reuseste sa scape prin fuga”.In toamna anului urmator, Dan al II-lea, cu intentia de revansa, tot cu ajutorul turcilor, savirseste un nou atac asupra Moldovei si iarasi e batut de moldoveni.La sfirsitul anului 1469, o armata munteana, avind sprijinul begilor turci din Dobrogea, navaleste asupra Tarii Moldovei incercind iarasi sa puna stapinire pe cetatea Chilia, dar este respinsa de ostile moldovenesti. In primavara anului 1471, domnul Munteniei, Radu cel Frumos, supus Portii Otomane, intreprinde o campanie militara impotriva Moldovei. Armata moldoveneasca condusa de Stefan cel Mare surprinde (la 7 martie a aceluiasi an) armata lui Radu cel Frumos linga hotarul tarii, in tirgul Soci, obtinind o biruinta sigura asupra muntenilor In 1473, ostile muntene sufera o infringere si mai spectaculoasa din partea moldovenilor. In lupta de la piriul Vodna, Stefan cel Mare zdrobeste oastea munteana, iar in toamna aceluiasi an pune stapinire pe capitala Munteniei. Radu cel Frumos se refugiaza in Turcia. O fuga rusinoasa, lepadind in tara sotia si iica, care au fost trecute de Stefan cel Mare in Moldova, la curtea sa. Din Turcia, Radu cel Frumos in fruntea unor osti turcesti, impreuna cu ramasiti de unitati muntene, va prelua tronul Munteniei si in repetate rinduri va savirsi atacuri jefuitoare asupra moldovenilor, insa toate fiind respinse.“Va leato 6984 (1476 - n.n.), vazindu imparatul Mehmet beg, cita paguba au avut in oastea sa de la Stefan Voda, gindi in-susi cu capul sau sa mearga sa stropseasca Tara Moldovei... La acest razboiu ce au fost la Valea Alba, au fostu si Basaraba Voda cu muntenii, venit intru ajutoriul imparatului turcescu...” (Gr. Ureche, “Letopisetul tarii Moldovei”).“Fu razboiu in Tara Munteneasca (1486 - n.n.), de s-au batut Tapalus Voda cu Stefan Voda la Rimnicu si au biruitu Stefan Voda... Iara Stefan Voda au pus muntenilor domnu pre Vladul Voda Calugarul, carile mai apoi a facut viclesug asupra lui Stefan Voda, pentru caci dideasa ajutoriu turcilor cindu au mersu de au luat cetatile si au pradat tara (Moldo-va - n.n)”.Si asa tot drumul istoriei. Chiar si strainii au atras atentia la comportamentul necrestinesc al valahilor (muntenilor) fata de moldoveni. Dupa cum ne marturiseste Gr. Ureche, “toti domnii de prinprejur” ii cuvintau de rau pe munteni “zicindu ca n-au fostu intr-ajutor crucii si crestinitatii, ce paginilor si dusmanilor”. Atita “unitate de neam” cu romanii ne-a lasat trecutul istoric! Valahii (muntenii) “hicleni si necredinciosi” au dovedit prin fapte ca neamul otomanilor le era mai drag si mai aproape decit cel al moldovenilor. Ca doar in unitate cu turcii valahii au pus la cale si au savirsit mai toate pohodurile sale militare asupra moldovenilor. De atunci si de acolo a pornit obiceiul la romani de a se innemui, a inchega cirdaslic si prietesug de arme nu cu aproapele sau de credinta crestineasca, ci cu cei necredinciosi, rai si nedrepti, dar mari si puternici. Care a fost atitudinea pretinsi-lor frati romani fata de moldoveni in epocile istorice de mai tirziu?Sa ne amintim de situatia moldovenilor dintre Prut si Milcov in statul roman dupa unirea din 1861-62. Chiar din primii ani dupa acea unire, inca nu se imprastiase negura euforiei unioniste, stirnita in presa vremii cu vrajile si descintecele celor mai iscusiti samani ai neamului romanesc ca moldovenii,

desmeticindu-se, indata au simtit tot amarul convie-tuirii lor cu romanii. Ca doar clasa politica bucuresteana, in afara de a-i romaniza si a-i mancurtiza pe moldoveni, a-i dospoia de tezaurul spiritual-istoric si a le sterge chiar si numele de neam din istorie, o alta grija fata de moldoveni n-a avut-o. Miscarea separatista si orice incercare a moldovenilor din Romania de a se rupe din imbratisarea coloniala inadusitoare a pretinsilor frati era potolita cu cruzime cu ajutorul baionetelor soldatesti (sa ne amintim de macelul singeros din primavara anului 1866 in Iasi si a.). Timp de aproape un veac si jumatate moldovenii din Romania sint supusi unui intens proces de muntenizare si asimilare etnoculturala si lingvistica, strimtorati in drepturile lor politice si social-economice. Moldovenilor le-a fost limitat accesul la guvernarea tarii si chiar a propriilor tinuturi, aducindu-li-se mereu numai conducatori din Muntenia si Oltenia. Alocatiile din bugetul statului roman pentru dezvoltarea Moldovei dintre Prut si Milcov  totdeauna au fost esential mai scazute decit cele ce se faceau altor regiuni traditional romanesti - fapt care cu timpul a transformat acest pamint moldovenesc romanizat (colonizat) in cea mai saraca si inapoiata provincie a Romaniei. Si azi e tot asa, chit ca Romania e membra a UE. Aceasta atirnare vadit discriminatorie a guvernantilor bucuresteni fata de etnia moldovenesca din statul roman i-a silit pe moldovenii de acolo sa continue lupta pentru drepturile lor, creind dupa 1989 Partidul Moldovenilor, care, cu parere de rau, a fost mototolit si pus sub calciiul serviciilor speciale romanesti. I-au gituit repede, desi cu ungurii si cu UDMR-ul Basescu se pupa la guvernare! Astazi fratii nostri moldoveni din Romania iar incearca sa rupa lanturile etnocide impuse de valahi la 1862 si iar moldovenii sint batjocoriti, trasi prin judecati si terorizati de oficialitatile romanesti, de presa  „libera si tare democratica” romana, de persoane „particulare” – aparatori ai „unitatii” neamului romanesc.  In octombrie 2007 un grup de moldoveni din Romania a incercat sa infiripeze o asociatie obsteasca (non-guvernamentala) - Comunitatea Moldovenilor din Romania, urmarind, in exclusivitate, scopuri etnoculturale, fara careva intentii politice. Dupa cum ne marturiseste Marian Russo, presedintele organizatiei pomenite, asemenea  asociatii obstesti ale minoritatilor etnice in Romania sint mai multe.  Ele-s inregistrate si activeaza legal, fara a provoca cuiva alergie in statul roman. Pe cind Comunitatea Moldovenilor a stirnit o adevarata panica si o alarma ca de pojar in bomondul politic si informational de la Bucuresti. Autoritatile de virf ale Romaniei, prin intermediul organelor judiciare si securiste, au luat toate masurile legale si ilegale si nu s-au lasat pina nu au strivit in germene aceasta asociatie a moldovenilor.  Mai punem alaturi si faptul ca initiatorii crearii Comunitatii Moldovenilor au fost invinuiti de atentare contra securitatii statului, avind, cica, intentii sa uneasca provinciile moldovenesti din Romania cu Republica Moldova. La 1918, osinda colonizatoare romaneasca i-a napadit si pe moldovenii din afara granitelor  Romaniei. Indata ce a aparut la lumina zilei mladita statala a moldovenilor dintre Prut si Nistru, iata ca cele 4 divizii ale armatei romane erau de acum aici.  

 http://1.bp.blogspot.com/-jF0mOfyb250/TeqBimVR_6I/AAAAAAAAAIM/iQJdr2MxrEY/s1600/harta+basarab.jpg

Alergasera sub steagul aceleeasi minciuni, cica, “sa-si intoarca paminturile, sa-si intregeasca neamul”. Catre inceputul lui februarie 1918, dupa o luna de razboire cu populatia civila rasculata, armata romana cotropeste teritoriul Republicii Democratice Moldovenesti, iar peste putin timp tinarul stat e pisat si facut praf si tarina sub bocancii  soldatilor romani si ai calailor de la Siguranta. Oligarhia politica a Romaniei regale, prin intermediul armatei sale invazoare, instaureaza in spatiul pruto-nistrean un regim colonial de o rarisima bestialitate la acel inceput de secol. Agresia militara contra RDM, jafurile nestavilite ale populatiei de catre soldatimea romaneasca, teroarea politica si campania de denationalizare si romanizare nasilnica au stirnit un val puternic de indignare, de razvratiri si rascoale ale populatiei pe intreg teritoriul cotropit, culminind cu rascoalele in masa din Hotin, Bender si Tatarbunar, care au fost scaldate in singe de armata romana. Anii ‘90 ai secolului XX. Republica Moldova se desprinde de fostul URSS  si “porneste la drum mare cu norocul istoric in mina”. Statului national moldovenesc, suveran si independent, din nou ii ies in cale killerii bucuresteni si incearca sa-i curme suflarea. De data aceasta ei s-au furisat catre victima  serpeste-tilhareste, fara tropait de bocanci soldatesti, fara impuscaturi de arme sau tunuri (afara de acum erau alte vremuri). Din ascunzis, prin metode securiste, ii arunca statalitatii moldovenesti un arcan si o prinde cu latul romanismului si antimoldovenismului, iar funia latului le-o da s-o stringa recrutilor din  coloana a 5-a romaneasca din interiorul tarii noastre, bine platiti si onorati cu cele mai inalte distinctii ale statului vecin. Urmeaza apoi o perioada de instabilitate voita, de agonie cu latul romanismului si unionismului la git, de revolutii „oranj” colonizatoare romanesti, cu furtuni xenofobe si varsari de singe pe Nistru. Si culmea culmei: tentativa loviturii de stat din 7 aprilie 2009, avind si ea o coada lunga si carnoasa de crocodil, care se trage tot din subsolurile obscure securiste ale clasei politice dimbovitene.

Iata citeva fapte istorice:

10 ianuarie, 1475. Bătălia de la Vaslui. În fruntea unei armate de 120.000 de oşteni, Soliman-paşa, ajutat slugarnic de oastea munteana (valahă), pătrunde în Moldova, înaintînd spre Suceava. Ţelul camapaniei era ocuparea Moldovei şi înlocuirea lui Ştefan cel Mare cu un domn, unealtă a turcilor.

Ianuarie, 1661. Valahii (muntenii) năvălesc în Moldova. Domnul Valahiei (Munteniei) Constantin Şerban, ajutat de cazaci, năpădeşte în Ţara Moldovei, ocupă, jefuieşte şi arde oraşul Iaşi. Oastea tătară, venită în sprijinul lui Ştefăniţă Lupu, domnul Moldovei, înfrînge valahii năvălitori; Constantin Şerban, domnul Valahiei, este silit să se retragă.

1 decembrie, 1838. C. Negruzzi şi M. Kogălnicianu publică „în tipografia „Albinei” 1838” petiţia „Operele întregi a lui Dimitrie şi a lui Antioh Cantemir...” Dînşii constată: „Dacă moldovenii au autori cu carii se pot făli înaintea Europei, negreşit aceşti autori sînt Cantemir tatăl şi fiul... Cînd însă toată Europa se miră de aceşti doi oameni însemnaţi numai noi, moldovenii, compatrioţii lor, am rămas nebăgători de seamă la slava lor care însă se revarsă şi asupra noastră... Noi nu avem în limba noastră măcar scrierile întregi ale acestor doi moldoveni... O asemine nebăgare de seamă este pentru noi o ruşine ce trebuie să ne grăbim de a o spăla cu un chip vrednic de pe Cantemireşti şi de pe moldoveni...”

Ce nu se ştie despre Unirea Principatelor

http://www.jurnaluldevrancea.ro/jurnal_de_istorie/3779-ce-nu-se-stie-despre-unirea-principatelor.html

…Detronarea domnitorului a dat un suflu nou miscarii separatiste, frustrarea atingand apogeul in ziua de 3/15 aprilie 1866. Atunci a izbucnit o importanta manifestatie separatista despre care astazi se mai stiu putine. In acea zi, o duminica, multimea adunata pentru liturghia de la Mitropolie, circa 500 de persoane, a pornit cu mitropolitul in frunte, spre Palatul Administrativ strigind "Jos Unirea!", "Jos Printul strain!", "Traiasca Moldova". Manifestatia a fost inbusita de interventia unui regiment muntean adus special aici, care a tras in directia manifestantilor si a atacat la baioneta. Numarul victimelor nu se stie precis, pentru ca autoritatile au facut ancheta in cel mai mare secret, dar este vorba oricum de cel putin citeva zeci de morti si alte zeci de raniti…

19-20 decemrie, 1866. Este intentat la Iaşi un proces de judecată separatistului antiunionist T.Boldur-Lăţescu. La întrebarea de ce naţionalitate este, „separatistul” a spus: „sînt moldovan”.

Decembrie, 1917. ARMATA ROMÂNĂ NĂVĂLEŞTE ASUPRA REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENEŞTI, ocupă oraşul Leova şi un şir de sate moldoveneşti de pe malul stîng al Prutului. Acesta a fost PRIMUL ACT DE AGRESIUNE A ROMÂNIEI REGALE ASUPRA REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENEŞTI, proclamată la 2 decembrie 1917.

P.S.Eu ma bazez pe fapte  concrete reale din trecut si din prezentupe ,dar nu pe niste idei unioniste.

Vreţi voi români, unionişti şi de tot felul,sau nu vreţi,dar Republica Moldova este un stat suveran şi independent!