[top]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1076 de oameni, dintre care 48.23% - bărbaţi și 51.77% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului arăta astfel: 97.86% - moldoveni, 1.21% - ucraineni, 0.84% - ruşi, 0.09% - găgăuzi.

[top]Istoria localitații

Satul Alcedar este atestat pentru prima dată într-un document din 25 noiembrie 1616 prin care Radu Mihnea Voievod împărţeala făcută între Petraşcu Ciolpan, Dumitru Ciolpan, Gheorghe Vârnav şi Corneliu.

[top]Sfera socială

Pînă în 1940 în sat a existat şcoală primară, iar din 1953 – şcoală medie. Pe parcursul anilor şcoala şi-a schimbat deseori sediul, în 1983 s-a construit clădirea actuală a şcolii. În şcoală învăţau mulţi elevi din satele vecine, deoarece aici existau 11 clase şi toţi cei veniţi din alte localități erau asiguraţi cu cămin. Cîţiva ani la rînd au existat şi clase liceale, însă în 2003 liceul se transformă din nou în şcoală medie din cauză lipsei de cadre didactice. În prezent şcoala are 3 etaje şi este asigurată cu atelier tehnologic, sală de calculatoare, bibliotecă, ospătărie, cabinete bine amenajate la toate disciplinele, sală festivă şi muzeu.

[top]Resurse naturale

Satul propriu-zis este aşezat într-o ravenă pe versanţii căreia sînt localizate casele oamenilor. Alcedarul este înconjurat de mai multe dealuri, acestea fiind acoperite de masive forestire. Un deal care nu este acoperit cu copaci (în partea de vest), se numeşte dealul lui Capşa. Acest nume provine de la un boier care a locuit în sat, avînd în stăpînire un anumit teren de pe acel deal. Părăsind satul boierul se stabileşte cu traiul în România (1940) dealul respectiv purtîndu-i numele.

[top]Monumente istorice

La Alcedar în 1950-1963 a efectuat săpături grupul arheologului G.B.Fiodorov, care a descoperit o așezare cu grădiște și necropolă tumulară a slavilor de răsărit. Cele 9 aşezări ruseşti cu cetăţuie rotundă de refugiu în centru, au fost întemeiate în sec. X de către nişte triburi din valea rîului Nipru. Întăriturile cetăţii sunt alcătuite din valuri înalte şi şanţuri adînci. În interiorul ei era săpată o fîntînă, iar lîngă val erau construite locuinţele nobilimii, negustorilor, meseriaşilor, giuvaiergiilor. În afara cetății se întindea așezarea neîntărită, posada, cu bordeiele ţăranilor, olarilor, şi a meşteşugarilor specializați în topirea și prelucrarea fierului. S-au găsit multe cuptoare pentru topirea fierului, cuptoare pentru uscarea minereului, gropi cu minereu și zgură de fier.