[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 658 de oameni, dintre care 53.03% - bărbaţi și 46.97% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.63% - moldoveni, 0.46% - ucraineni, 0.61% - ruşi, 0.15% - bulgari, 0.15% - polonezi. În satul Condrița au fost înregistrate 238 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.8 persoane.

[top]Istoria localitații

Satul Condrița a fost menționat documentar în anul 1657 cu denumirea Condrești. Legenda spune că denumirea satului și a mănăstirii vine de la Condrea, care a fost pe timpuri în fruntea unei cete de haiduci, iar la sfîrșitul vieții sale s-a pocăit de nelegiuirile făcute și din comorile adunate a construit o mică biserică. Anume în jurul acestui locaș sfînt și s-a constituit mai tîrziu mănăstirea Condrița. Hramul localității se sărbătorește pe 28 august, de Sfînta Maria.

[top]Monumente istorice

Manastirea Condrița a fost ctitorită mai întîi ca schit, în anul 1783, de ieromonahul Iosif, venit de la Mănăstirea Căpriana. In anul 1918, schitul de călugări Condrița s-a separat de Mănăstirea Căpriana, devenind mănăstire de sine statatoare. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a fost ridicata între anii 1895-1897. Cam în aceiaşi perioadă au fost construite trapeza, chiliile, hotelul cu un nivel şi cerdacuri - galerii etc. Mănăstirea avea o incintă bine amenajată, înconjurată de un gard înalt. Ea dispunea de 61 de hectare de pămînt arabil. Era considerată una dintre cele mai bogate mănăstiri, avea odoare preţioase, icoane, lucruri care înfrumuseţau viaţa monahală şi o bibliotecă inedită, fusese un centru spiritual al Basarabiei. Prin '37 la Condriţa era rînd pentru a intra ca ascultători. În anul 1947 mănăstirea a fost închisă forţat şi devastată. aici a funcţionat o tabără de pioneri. În 1993 mănăstirea a fost redeschisă şi s-au început lucrările de restabilire. Biserica Adormirea Maicii Domnului are un plan dreptunghiular, 5 turle mici, ornamentale. Pronaosul a fost despărţit, iniţial, de naos printr-un perete, dar pe timpul mitropolitului Gurie Grosu peretele a fost dărîmat. La întrare s-a zidit o tindă. Pereţii bisericii sînt groşi de 1,2 metri, sub ea aflîndu-se un subsol. Tavanul bisericii are formă semicilindrică, in colţurile căruia sunt pictaţi cei patru Sfinţi Evanghelişti. Fresca bisericii a rămas cea veche, pentru că a fost acoperită cu var şi s-a păstrat intactă. Fresca, restaurată în 1995, este realizată în stil rusesc. Răstignirea deasupra uşilor împărăteşti, cu cei 12 Apostoli, datează din secolul XIX şi a fost adusă din Mănăstirea Noul Neamţ după 1993, iar cele două icoane de pe catapeteasmă sînt aduse în anul 1995, de la Mănăstirea Căpriana. În curtea mănăstirii se află o piatră veche, cu semnul crucii săpat pe ea şi o inscripţie ilizibilă. După părerea călugărilor, această piatră indică locul unde se afla vechea biserică de lemn, din secolul al XVIII-lea.