[top]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 302 oameni, dintre care 50.33% - bărbaţi și 49.67% - femei. Structura etnică a populaţiei: 11.26% - moldoveni, 4.97% - ucraineni, 83.77% - ruşi.

[top]Istoria localitații

Satul Sacarovca a fost întemeiat în anul 1925 cu denumirea Secăreni. Hramul satului se sărbătorește la 21 septembrie de Sfînta Maria.

[top]Resurse naturale

Suprafața terenului agricol în sectorul public este de 315 ha, dintre care pămînt arabil – 248 ha. Sectorul privat – 47 ha.

[top]Sfera socială

Satul Sacarovca dispune de 1 magazin, instituție preșcolară, centru medical, școală de cultură generală, bibliotecă. În localitate sînt 34 fîntîni, 7 km drumuri, 121 instalații de alimentare cu gaz lichefiat.

[top]Monumente istorice

O aşezare umană a fost descoperită la 1,7 km est-sud-est de satul Sacarovca, pe panta dreaptă a platoului din bazinul rîului Soloneţ în anul 1979 de V. Bicbaev. În limitele teritoriale ale aşezării se afla şi o necropolă de tip Mariupol din neoliticul mijlociu. Vechea aşezare ocupă culmea platoului de la cumpăna apelor rîului Soloneţ. Dinspre est platoul este întretăiat brusc de o pantă abruptă, de tip canion. Diferenţa de înălţimi este de pînă la 110 m. Panta canionului de vizavi de aşezare reprezintă înălţimea dominantă din împrejurimi, fiind numit Dealul Vechi – h 240,7 m. În decursul a şapte campanii arheologice (din anii 1989-1991, 1995-1998) a fost investigată o suprafaţă de 5600 m.p. Au fost identificate 46 de complexe de diferite genuri şi tipuri. Printre ele se evidenţiează opt locuinţe mari ce au funcţionat îndelung, de tip adîncit (bordeie, semibordeie) şi trei locuinţe de suprafaţă. Fiecare dintre ele aveau cîte una sau cîteva instalaţii de încălzire – vetre, cuptoare, gropi de vatră. În vecinătatea locuinţelor, pe teritoriul „ogrăzii”, se aflau diverse complexe cu destinaţie gospodărească: gropi, hambare. Planigrafia fiecărei gospodării individuale corespunde de fapt principiului de organizare a curţilor de la sate. Ceramica descoperită include circa 10 mii de unităţi. Cele mai multe forme aparţin vaselor grosiere, de bucătărie şi de provizii (88%), sunt lucrate din pastă ce conţine multe ingrediente vegetale şi/sau bălegar de bovine. Au fost evidenţiate circa 14 tipuri de recipiente: oale, vase de formă bitronconică, amfore cu două torţi, cazane, cupe, tigăi. Ornamentul este de regulă adîncit: linii incizate şi realizate prin netezire, amprente de ştanţe, barbotină şi excizii sau impresiuni făcute cu unghia. Ceramica fină „de lux” (12%) este confecţionată din pastă de lut în amestec cu pleavă de graminee şi lustruită pînă la luciu. Culoarea vaselor cuprinde gama de la gălbui pînă la roşu şi negru. Formele sunt variate: fructiere, castroane/străchini, farfurii, cupe, cutiuţe. Un şir de alte categorii de inventar este reprezentat de diferite piese de silex (12 mii de unităţi), şist, bazalt, calcar, lut, şi anume: abrazive, toporaşe-tesle, frecătoare pentru vopsele, pentru grîne, pisăloage, răzuitoare. Este foarte variat setul de podoabe (mai mult de 100 de exemplare): brăţări, mărgele, pandantive, executate din lut ars, os, scoici.