Burghiu Iacob

Burghiu Iacob ‒ actor, scriitor, scenarist, regizor. Soțul Svetlanei Burghiu.

Născut la 03 iulie 1941 în satul Zăicani, raionul Rîşcani, Republica Moldova într-o familie de țărani (părinții: Eudochia Voinаrovsca și Iacob Burghiu).

După absolvirea școlii medii se înscrie la Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din orașul Bălți. După o jumătate de an este admis prin concurs în calitate de actor la Teatrul Dramatic din Bălți (1958-1960). Își continuă cariera actoricească la Teatrul „Luceafărul” din Chișinău (1960-1964).

Primele sale nuvele au apărut pe paginile revistei „Nistru” în anul 1962. Din 1967 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pe parcursul anilor 1965-1968 este regizor al Comitetului de Radio şi Televiziune de pe lîngă Sovietul Miniştrilor din RSSM

În anul 1969 absolvește Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK) ‒ studioul lui Igor Talankin şi în acelaşi an devine regizor al studioului „Moldova-film”, ca în 1975 să devină şi membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova.

În calitate de regizor și scenarist, a realizat o serie de filme artistice și documentare: „O sigură zi”, „Colinda” (lucrarea de diplomă de la VGIK), „Povîrnișul”, „Casa pentru Serafim”, Cînta o pasăre în noapte”, „Fii fericită Iulia!”, „Paralela 47”, „Pămîntul nu va uita”, „Mama”, „Surorile”, „Codrii”, „Balada Lemnului”, „Vlad Ioviță” ș.a.

Ca scriitor, publică trei cărți de proză și patru de versuri:

Proză:Soare în Cîrjă”, „Lebăda Roșie”, „Soră Lume”,

Versuri:Spre o mioară”, „Vînturi solare”, „Cifre Romane: pe lespezi de calvar”; „Rup spice duminica”.

Este autorul a două piese de teatru: „Alexandru Lăpușneanu” și „Cutremurul”.

Unele lucrări literare și cinematografice sînt cunoscute și apreciate de către cititorii și spectatorii din Ucraina, Germania, Anglia, Polonia, Rusia ș.a.

În anii 1987-1989 activează în calitate de consultant la secția dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din Moldova; în anii 1989-1990 – șef al Direcției Arte și relații cu uniunile de creație ale Ministerului Culturii; 1990-1994 – prim viceministru al Culturii și Cultelor; 1994-1995 – șef de secție al Uniunii Scriitorilor; 1995-1997 – director al Centrului Național de Studii Literare și Muzeografie „M. Kogălniceanu”.

Din ianuarie 1997 pînă în aprilie 2001 a fost consilier prezidențial pe problemele culturii și cultelor din Republica Moldova.

Premii şi titluri: Medalia „Mihai Eminescu”, 1996; Maestru în Artă, 1999.

A murit pe data de 28 iunie 2003 la Chișinău.

 

Filmografia:
Filme artistice:
Colinda”, 1969 ‒ lucrarea de diplomă la VGIK („Telefilm-Chișinău”),
Povîrnişul”, 1970 ‒ coautor al scenariului cu V. Beşleagă şi V. Rojcovschi,
Casa pentru Serafim”, 1973,
Cînta o pasăre în noapte”, 1976,
Fii fericită, Iulia!”, 1983.


Filme documentare:
„Paralela-47”, 1966,
Pămîntul nu va uita”, 1975,
Balada lemnului”, 1975,
Мama”, 1978,
Surorile”, 1978,
„Codrii”, 1978,
Vlad Ioviţă”, 1985.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1948
Populația:
1199 locuitori

Găleştii Noi este un sat din cadrul comunei Găleşti, raionul Străşeni. Localitatea se află la distanța de 18 km de orașul Strășeni și la 43 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1199 de oameni. Satul Găleștii Noi a fost înființat în 1948.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.