Sochireanschi Alexandru

Alexandru Sochireanschi – compozitor, pedagog.

Născut la 9 ianuarie 1937 în oraşul Cercasî, Ucraina, într-o familie de intelectuali. Tatăl lui Fiodor care era inginer, a murit pe front în anul 1942, mama lui era contabilă. În timpul anilor de război s-a aflat cu mama sa în evacuare la Jambul, unde a murit sora lui mai mică. După război s-a întors împreună cu mama în oraşul Cercasî, unde a absolvit Şcoala de muzică, iar apoi a învăţat la Școala de Muzică din Poltava, clasa vioară (1958). După ce îşi satisface serviciul militar se întoarce în oraşul natal, unde lucrează în calitate de viorist în Orchestra Teatrului Muzical-dramatic „Taras Şevcenko".

În anul 1964 el vine la Chișinău şi devine student la Institutul de Arte „G. Muzicescu", Facultatea Compozițiе. El a studiat sub conducerea celebrului compozitor și profesor Mark Kopîtman, care locuiește în prezent la Ierusalim. După absolvirea Institutului (în anul 1969) viața lui creatoare cunoaşte un urcuş continuu. A compus muzică, inclusiv şi pentru piese de teatru, dar și pentru filme, a scris, de asemenea, melodii pe versurile poeților moderni, inclusiv din Moldova, a predat disciplinele teoretice la Colegiul de Muzică „Ş. Neaga", iar în anul 1984 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor din Republica Moldova, pe probleme organizatorice.

A. Sochireanschi a compus, de asemenea, cîntece în idiș, inclusiv şi textele. Cîntecele lui au fost interpretate de Oscar (Joseph) Nuzman, Svetlana Strezeva, Margareta Ivanuş, Anastasia Lazariuc, Ansamblul Vocal-instrumental „Noroc"(„Contemporanul").

În anul 1991 s-a mutat cu traiul în Israel (Kiryat-Bialik).

Titluri şi premii:

1984 – Medalia de argint „A. Alexandrov",

1989 – Artist Emerit al Republicii Moldova.

Opere:

Poemul vocal-simfonic „Tu mergi prin ţară" pentru soliști, cor și orchestra simfonică, 1984,

„Poem" pentru orchestra simfonică, 1970,

„Simfonietta" pentru orchestra de coarde şi timpane, 1979,

„Micul triptic" pentru orchestra de coarde, 1987,

„Suită" pentru cvartet de coarde, 1978,

„Trio" pentru vioară, violoncel și pian, 1971,

Sonată pentru pian, 1969,

„Adagio" pentru trombon și orchestră, poem simfonic,

„Legenda despre masacrul" (în cuvinte – N. Bialik),

„Veselia" pentru pian,

cicluri vocale după basmele lui D. Mamin-Sibiriak, 1971 și „Album pentru copii", 1978,

„Lamele", versuri de Felix Crivin, 1970,

muzică pentru piesele de teatru ale Teatrului Dramatic „Anton Cehov" de la Chişinău,

a scris şi cîntece pe versurile poieţilor moldoveni:

„Alonca" (text P. Coloscov), 1971,

„Ploile îngheţate", 1977 şi

„Cocostîrcii cărunţi", (text Constantin Şişcan), 1980,

„Femeia-soldat", (text S. Ostrov), 1978,

„Romaniţele vii", 1979,

„Vara indiană" şi „Tăcerea noastră" (text Irina Badicova), 1983,

„Dăruieşte-ţi inima" (text N. Nagnibedî), 1984,

„Ora stelei" (text L. Sobieţchi), 1985,

„Hai să stăm de vorbă, soldatule" (text Alexandra Iunco), 1985,

„Старые песни" (text M. Matusovschi), 1986,

„Marşul învingătorilor" (text А. Sofronov), 1987,

„Pasărea albă a norocului" (text E. Nesterova), 1987 ş. a. m. d.

Filmografia:

„Buna ziua, am sosit", 1979, artistic de lung metraj,

„Doi vecini", 1980, animaţie,

„Pichetul liniştit", 1985, artistic, lung metraj.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1854
Populația:
871 locuitori

Suric este un sat şi comună din raionul Cimişlia. Suric este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea se află la distanța de 24 km de orașul Cimișlia și la 57 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 871 de oameni. Satul Suric a fost menționat documentar în anul 1854.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.