Bătălia de la Lenţeşti a avut loc la 29 octombrie 1497 în momentul retragerii oştilor conduse de regele polon Ioan Albert după expediţia acestuia în Moldova şi înfrîngerea în bătălia de la Codrii Cosminului.

Oastea polonă se retrage în condiţii deosebit de grele, fiind permanent hărţuit de oştile lui Ştefan cel Mare. Pentru a uşura retragerea polonilor, cneazul Konrad de Mazovia a trimis un detaşament de 600 de cavaleri. Vornicul Sima Boldur Domnul în fruntea unei oştiri de 5.000 de călăreţi, atacă oastea mazoviană la Lenţeşti, lîngă Cernăuţi: „duminică, octombrie 29, au bătut şi acea oaste, din mila lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan voievod. Şi a fost şi acolo măcel mare în acea zi între leşi de armele moldoveneşti şi a căzut şi acolo multă oaste leşească, în locul numit satul Lenţeştii”, scriu letopisețele.

În acestă situaţie, regele a grăbit retragerea. Pe 30 octombrie 1497 oştile polone au trecut Prutul şi în trei zile au ajuns la Sniatyn, în Pocuţia. Aici, Ioan Albert a suferit o mare umilinţă, oastea sa fiind învinsă, Cavalerii Teutoni şi cei mazovieni fiind distruși aproape în totalitate. Polonii au pierdut pe cîmpul de luptă de la 11 000 la 40 000 oșteni, inclusiv din rîndul nobililor poloni. Cronica Mănăstirii Hustînskaia redă foarte elocvent acest dezastru: „în vremea regelui Albert, a pierit şleahta în Polonia”.

În urma armatei poloneze au rămas multe steaguri şi tunuri care, alături de prizonieri, au fost trimise sultanului. Polonia suferise una dintre cele mai mari înfrîngeri din istoria sa medievală. În continuare ea a fost supusă mai multor incursiuni ale moldovenilor, otomanilor şi tătarilor, de aceea în 1498, a trebuit să grăbească negocierile în vederea încheierii unui tratat de pace. Acesta se va semna în 1499.