Bătălia de la Lipnic (Lipinți), pe Nistru s-a dat la 20 august 1470 (după alte surse în 1469), între Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, şi tătarii Hoardei de Aur de pe Volga.  

După un obicei deja consacrat, tătarii au pornit expediţia toamna, după ce au fost strînse recoltele. De această dată, oastea lor, împărţită în trei grupe, invadează concomitent Podolia, Lituania și Moldova. Scopul principal al invaziei era pedepsirea polonezilor, lituanienilor şi a moldovenilor, pentru că l-au sprijinit pe Nur Devlet, unul din fondatorii Hanatului Crimeii, aliat ai regelui polon şi al lui Ştefan.

Încărcaţi de prăzi şi prizonieri sînt surprinşi de oastea lui Ştefan cel Mare în apropiere de Nistru, la Lipnic. Grigore Ureche relatează în detaliu conflictul: „Ştefan vodă, le-au ieşitu înainte. Şi la o dumbravă ce se chiamă la Lipinţi, aproape de Nistru, i-au lovit Ştefan vodă cu oastea sa, aug. 20, şi dându războiu vitejaşte, i-au răsipit şi multă moarte şi pieire au făcut într-înşii şi mulţi au prinsu în robie”. Jan Długosz afirmă că în bătălie ar fi fost prins fiul hanului Mamak. Domnul, deranjat de solia impunătoare trimisă, a dispus să „taie pe fiul acestuia în patru bucăţi în faţa solilor” şi „pe soli îi trase în ţeapă”.

După aceste raiduri Ştefan cel Mare ar fi organizat sfinţirea Mănăstirii Putna (3 septembrie 1469) şi ar fi dispus construirea cetăţii Orhei (pe malul drept al Nistrului), cu scopul precis de a apăra hotarele de răsărit.

Pe locul bătăliei lui Ștefan cel Mare cu tătarii de la Lipnic a fost înălțată, încă în perioada interbelică, la cimitirul satului cu același nume, o "Troiță" în memoria celor căzuți în luptă.