Bătălia de la Ghindăoani (Hindău) între regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg şi domnul Moldovei, Ştefan I (1394 –1399) a avut loc în februarie 1395.

Situaţia politică complicată îndemna pe domnitorii Moldovei să caute sprijin diplomatic. Ştefan I la 6 ianuarie 1395 recunoaşte suzeranitatea Poloniei „în numele poporului Ţării Moldovei”. Tratatul prevedea, printre altele, participarea domnului cu armele împotriva oricărui duşman al Poloniei, chiar şi „împotriva craiului Ungariei”. Acest act din partea suveranului Moldovei a provocat nemulţumirea curţii ungare, împingînd-o să organizeze o nouă campanie armată „contra moldovanos”, prima în condiţii de suveranitate statală.

După trecerea avangardei, oastea condusă de Sigismund a ajuns la Cetatea Neamţ, la începutul lui februarie 1395. Cetatea a fost asediată, însă a rezistat cîteva zile şi regele şi-a exprimat dorinţa de a încheia pace. După ce Ştefan I a acceptat formal încetarea ostilităţilor, a surprins armata maghiară în apropiere de Tîrgu Neamţ, la Ghindăoani, un loc îngust, care este supus tirului arcaşilor moldoveni, regele fiind obligat să se retragă spre Transilvania.

După bătălie, relaţiile dintre cele două state s-au îmbunătăţit. Pe piatra de mormînt a lui Ștefan I pusă de strănepotul său, Ștefan cel Mare, scrie: „Binecinstitorul domn al Ţării Moldovei, Ştefan voievod, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormîntul acesta strămoşului nostru, bătrînul Ştefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindău”.