O fost odată un popă şi-o avut o fată sîngură. Şi-o vrut s-o mărite că era tare frumoasă iară el tare bătrîn s-o mai poată ocroti. Da´ fata, nu şi nu, că ie nu s-a mărita ! Popa o vrut tari mult s-o mărite c-on fecior dă împărat. O vorbit cu iel, da cătă cînd o fost şi să ieie, fata n-o mai vrut. Popa mînios pă fată i-o tăiet gîtu.

Atunci fata s-o prefăcut rîndunică. D-atunci îi roşie rîndunica sub barbă. Tot atunci, dă mînios ce ierea, tată-său o blestemat-o şi să ducă pe lume şi pe ţară, da pe lemn verde şi să nu pună, da nici şi nu mănînce numa ce şi-o prinde-n zbor.

Şi aşe-i: rîndunica nu să pune pe lemn verde şi numa ce prinde-n zbor mîncă...