Povestea Ciocîrliei
Ciocîrlia o putut fi tari fată care-o vrut să să urce pînă la cer da lu Dumnezo nu i-o plăcut dă ie. Dă acie cînd să suie în sus zîce-aşe:
„Sus, sus, sus !
la Dumnezo m-am suit
Dumnezo cînd m-o zărit
D-un picior m-o apucat
Şi-n ceriu m-o scuturat”
După acie vine-n jos zicînd:
„Ţurlui, ţurlui, ţurlui
la copii minte nu-i
nu-i, nu-i , nu-i !