Cicoarea
A fost odată o fată frumoasă care în tătă dimineaţa mergea într-o vale cu flori şi-şi spăla faţa cu roua de flori să fie şi ea frumoasă ca florile.
Soarele a văzut-o şi s-a îndrăgostit de ea. Într-o zi a trimis peţitori s-o peţească, da´ fata le-o spus că nu se mărită cu soarele că-i totdeauna călător pe drumuri. Soarele s-o supărat şi o blestemat fată să se facă:
„Floră de cicoare,
Cu ochii după soare;
Cînd a răsări
Ea s-a-nveseli;
Cînd a asfinţi
Ea s-a veşteji !”