Brebenelul
Brebenelul e fiul Ghiocelului...
Însă el n-a fost singur la părinţi ci a mai avut încă trei fraţi: Cocoşelul, Fragul şi Pipigioiul, precum şi patru surori: Agriceaua, Micşuneaua, Rujiţa şi Viorica.
Murind maica lor şi însurîndu-se tatăl său de-a doua oară, vitriga fiind o femeie foarte cărpănoasă şi rea, atît pe Ghiocel cît şi pe copiii lui îi batjocuria cum îi venea la gură şi-i chinuia în tot felul; pînă ce, într-o demineaţă, îi alungă pre toţi de-acasă.
Văzînd Brebenelul precum şi ceilalţi fraţi şi surori, că nu e chip să trăiască la un loc cu mama lor vitrigă, părăsiră casa părintească şi, apucînd care încotro îl duceau ochii şi picioarele, se împrăştiară ca nişte pui de păturnică în toate părţile prin lume şi, de-atunci, nu mai ştiu nimică unul de altul, nici nu să mai pot întîlni..
Ghiocel, văzînd că copiii săi au luat lumea-n cap de răul soţiei sale şi că nu se mai întorc înapoi, s-a făcut alb ca păretele de supărare şi, fără să mai întindă multă vorbă, căci n-avea cu cine să-şi puie mintea, a plecat şi el în urma lor, ca să-i caute şi să-i strîngă iarăşi pe toţi la un loc. În zadar i-a fost însă toată alergătura şi căutarea căci nu i-a putut afla şi aduna şi, de supărare, a blestemat amărîta de soartă. Trecînd pe lîngă dînsul o zînă şi auzindu-i gîndul cel rău i-a prefăcut pe toţi în flori iar pe vitrigă în zizanie.
Încotro vor fi apucat şi pînă unde se vor fi dus cei trei fraţi şi cele patru surori ale Brebenelului, şi în ce loc anume îi va fi oprit blestemul... nu se ştie. Atîta se ştie numai că Brebenelul, cînd a văzut că vitriga îi alungă cu nepusa-n masă de-acasă şi că trebuie numaidecît să părăsească casa părintească şi să se ducă-n lume, s-a făcut mai întîi roşu ca para focului de mînie, apoi alb ca păretele şi la urmă galben ca ceara de supărare şi s-a dus şi s-a pierdut într-o pădure întinsă şi umbroasă.
De-atunci, floarea brebenelului e de trei feluri: albă, galbenă şi roşie.