Desperarea mă cuprinse şi ideea de sinucidere începu cătinel a mă atrage. Şezând pe spinul unui cactus colosal, mă uitam la megieşul meu, un păianjen care, ascuns în mrejele sale, se uita cu ferocitate la fiecare mişcare a mea. Ochii lui străluceau din vizunia întunecată ca doi brilianţi, atrăgându-mă la sine, pare că-mi zicea: vină, dragă, încoace, păşeşte numai ceva mai aproape, şi eu îţi voi dezlega teorema chestiei putrejunii. Eram gata să mă arunc în mrejele sale, când deodată o bâzâitură dureroasă răsună lângă mine, şi întorcându-mă, rămăsei încremenit de mirare, văzând înaintea mea tot pe acel ţânţar husar, care mi-a răpit pe cocheta mea silfidă în dans. Dar cum se schimbase el de înfricoşat? Cu ochii plesniţi, cu răni deschise la picioare şi cu aripile bortelite.

— Eu pare că te cunosc, i-am zis, dorind a afla ceva de iubita mea.

— Şi d-ta îmi eşti ceva cunoscut, răspunse el gemând.

—Adă-ţi aminte de nuntă, când ai luat în dans pe o frumoasă ţânţăriţă şi apoi cu toţii aţi plecat spre haremul unui Raji, unde aveaţi să gustaţi cina de seară a nunţii din sângele frumoaselor cadâne.

— Oh, nu-mi aduce aminte de acel loc fatal, mi-a răspuns el, unde mai toţi din noi au pierit. Unicul eu am scăpat, şi vezi în ce hal?

Inima mi se zbătu de îngrijire, auzind aceste cuvinte. Cum, vrasăzică, şi soţia mea e moartă? îl întrebai gângăvind de spaimă.

— Ce soţie? mă întrebă el cu mirare.

— D-apoi frumuseţea aceea, căreia îi făceai curte la nuntă!

— A, da! răspunse el gemând. Ea, sărmana, e înfricoşat ciuntită şi, retrăgându-se de lume, trăieşte ca o călugăriţă în potirul unei lalele.

— Te implor, spune-mi mai lămurit, ce s-a întâmplat cu dânsa, căci alerg să-i dau ajutor.

— În zadar îţi va fi osteneala, mi-a răspuns el. Ea este aşa de rănită, că nu ştiu de vei găsi-o încă în viaţă. Aceasta s-a întâmplat astfel: când nunta noastră a intrat în palatul lui Maha-Raji, am dat peste o mare tulburare din cauză că o muscă veninoasă a împuns o cadână frumoasă şi i-a transmis în sânge bacilul carbunculului, din care cauză cadâna murise în curând. Deci nunta sosise tocmai în momentul când scoteau trupul mort al cadânei. Noi toţi, cam speriaţi, ne-am aşezat pe cortinele sicriului, când nu ştiu de unde venise un englez ce ţinea în mână un şip, de care era aninată o minge, şi îndreptând pliscul şipului spre noi, a început a ne împroşca cu o mixtură atât de arzătoare, încât, atingând un strop pe unul din noi, acesta rămânea mort pe loc. Mie mi-au plesnit ochii, strivindu-mi şi aripile, iară ce priveşte pe soţia d-tale, a fost ciupită la faţă ca stricată de vărsat, încât ai cunoaşte-o cu anevoie, ba încă e şchioapă şi chioară.

— Şi unde este acea lalea, în care zace ea? întrebai eu cu îngrijire.

— Floarea aceea se află tocmai dinaintea ferestrelor haremului lui Raji şi...

Dar eu nu l-am mai ascultat, ci grăbii zborul spre locul indicat. În grabă am ajuns la palat în grădinile cele tufoase şi la coroanele de flori mirositoare. În adevăr, înaintea ferestrelor deschise ale haremului se întindea un strat numai de lalele înflorite în felurite culori. În mijlocul lor un havuz urca apele sale limpezi, scânteind cu picăturile la razele soarelui. Lângă acest havuz şedeau tologite pe covoare scumpe frumoasele cadâne, fumând din culianuri. Ale lor trupuri graţioase transpăreau prin ţesăturile uşoare de mătase, care le înveleau. Eu însă nu eram inspirat de admiraţiune, ci mă grăbeam să găsesc pe nenorocita mea silfidă. În sfârşit, auzii din ceşcuţa unei lalele o oftare şi în urmă gemete dureroase. Mă uitai în potirul florii şi tresării înspăimântat, văzând pe biata mea soţie culcată cu căpuşorul rezemat de pistilul florii, cu picioruşele încrucişate pe piept şi cu ochii stinşi. Tot trupul ei era aşa de uscat, ca un fir de mătase. Eu o ridicai în grabă, strângând-o la pieptul meu. Ea, pipăindu-mă cu antenele, m-a recunoscut, zicându-mi cu un glas slab: „Mă sfârşesc, iubitule, la înmormântarea mea să aduci muzica şi pe trupul meu sfâşiat de răni să arunci un văl roşu. Capul să-mi piepteni după moda nouă, iar la înmormântare să inviţi cât mai mulţi cavaleri, adresându-le din partea mea cel de pe urmă adio“. Mai şopti încă câteva cuvinte, din care am putut înţelege: vals... husar... şi glasul ei se stinse cu ultima scânteie a vieţii. În desperarea mea plângeam, dar totodată gândind că cocheta, păşind peste pragul morţii, tot cu cochetării îşi ia ziua bună de la zilele fericite ale juneţii şi până la moarte rămâne sclavă supusă legii cochetăriei...

• * *

Un mare zgomot al unei cărţi Lumea microscopică a lui Eger, ce picase de pe măsuţa de lângă patul meu, mă trezise din somn. Deschizând ochii, mă uitai în jur. Pe măsuţă ardea încă lumina, pe a căreia margine bâzâia aninat de un picioruş un biet ţânţar ce cătinel se pârlea la para luminii. Vasăzică, aceasta a fost un vis al ideilor mele concentrate din viaţa ţânţarilor, pe care, citind-o, adormisem. Şi toată povestirea ţânţarului a fost bâzâitura lui lângă mucul lumânării. Aşa se vede c-a fost, căci îmi aduc aminte că, picurând cu lumânarea, mă uitam la bietul ţânţar, cum făcea felurite silinţe să-şi scoată picioruşele din stearina topită ce-l încleştase. Eu cu oareşicare ciudă gândeam: Ah, însetatule de sângele meu, voieşti să scapi, ca la urmă să mă sugi! Nu-ţi voi da drumul, hoţule, vei pieri ca şi mulţi din confraţii tăi ce sug sânge nevinovat. Şi aşa gândind, m-am întors pe altă parte, adormind. Însă gândul meu nu adormise, visul cu istoria ţânţarului reflecta aievea ca o oglindă viaţa lui şi ale sale drame intime. Căci şi în lumea microscopică se săvârşesc tot aceleaşi dureri, tot aceleaşi zile senine şi zile nenorocite cum şi la creaturile uriaşe, pretutindeni supuse tot la aceleaşi chinuri şi dureri, tot la aceeaşi naştere şi moarte.

NOTE

Scrierea s-a tipărit prima oară în ruseşte: Istoria odnogo komara, Chișinău, 1891. În acelaşi an a apărut în româneşte în „Gazeta Bucovinei“, nr. 37-45, ulterior fiind inclusă în Caleidoscop literar, Cernăuţi, 1895. Povestind despre viaţa insectelor, scriitorul are în vedere totodată şi se referă la viaţa omenească, obţinând astfel un important efect artistic.

1 Lotus. Plantă acvatică din ţările calde.

2 Îmi succese. Mi-a izbutit.

3 Îmi scliviseam. Îmi netezeam, lustruiam.

4 Haydn. Compozitor german (1732-1809).

5 Ordru. Ordin.

6 Plum-pudding. Plăcintă.