Din psalmul al XIV-lea
Cui, Doamne, i-i făgăduită
Înălţimea muntelui Tău sfânt?
A cărui inimă-i cinstită
Dorinţele curate-i sânt
Şi care faptele cu banul
Nu şi-au vândut, n-au cântărit,
Ce nu şi-au clevetit duşmanul,
Pe frate n-au obijduit...
Dar care cu credinţă vie,
Cu cugetul neîngrelat
Ţi-aduce-nchinăciune Ţie
'Naintea Ta, drept şi curat.
Şi sfânt, o Doamne, Ţi-i alesul:
De va ieşi-n război cu arme
Doritul cerului, trimesul
Putea-va uriaşi să sfarme;
De-i împărat, a lui noroade
Şi prin oraş şi pe la ţară,
Dori-vor adevăr, dreptate,
Sorbi-vor aur din ogoare...
De va lua timpanu-n mâine,
Minuni va face-a Sa cântare
Şi îndreptându-se spre Tine
Nu se va pierde în uitare.
Ianuarie 1912