Un blanc galbăn scânteios,
Gemând sub ciocan vârtos,
Plângea soarta sa odată:
Ori să poate să mă bată
Înghiositul crud metal
Care-l calcă păn ş-un cal?
Dar ciocanu-i zice: Frate,
Este vechi ist adevăr
Că pre aur fierul bate.

Un popor ce n-are fier,
Curaj n-are, n-are armă,
Să defaimă şi să sfarmă.