Evlavia casnică
Doamne-Zeule, fântână de viaţă şi lumină,
Căruia toată fiinţa, milioane lumi se-nchină,
De pe tronul fără margini, ce-n luceferi scânteiază,
Dintre legioane d-îngeri ce-n armonie t-adorează,
Te deştinde,-o, îndurate, la bordeiul umelit,
Unde, în a mea evlavie, templu ţie am sânţit.
De fiinţa ta,-o, Doamne, strălucească a mea casă,
De altar sacrificărei fie inima-mi aleasă,
În ea-amorul semănat-ai pentru patrie, omenire,
Dă-i putere să lucreze prin cuvânt şi făptuire,
Ca urmând a tale ordini în cuget mântuitor,
Pre pământ să pun temeiul traiului nemuritor.