Să stăm, Amor, să ni mirăm dotată
De minuni nouă ale naltei nature!
Vezi pre pământ ce mândră zână-arată,
Vezi cât har plouă din a ei făptură.

De câte perle ş-aur e vargată
Aleasa mantea, nevăzută aiure,
Cum pasul ei ş-ochirea amorată
Poartă prin astă a muntelui pădure.

Mii şi mii flori cu iarba din câmpie,
Unde stejarul cel umbros domnează,
Să le-atingă umbra ei o-mbie.

Cerul de-a ei frumuseţi se-nviază
Şi-mpregiur sună dulce armonie,
Înseninând de a ochilor ei rază.